PAUL SELING

Română

Povesteam în însemnarea trecută despre Regimul Totalitar Utopic. În acest regim ideal pentru Clasa Conducătoare, atmosfera pare nițel cam stranie: o populație consumatoare, menținută sub control atent, pune în mișcare mașinăria economică, la un ritm și cu o dinamică hotărâte de specialiști de toate genurile.

Clasa Conducătoare prezidează atent peste toate personalitățile vizibile în Sistem, pentru a verifica dacă acestea aderă la narativele oficiale. Pioni activi, membri ai Polițiilor (morale, economice, sociale, culturale sau chiar ale Gândirii sau Sexului) patrulează neîncetat toate spațiile în care cetățenii s-ar putea manifesta prea liber.

Sistemul nu are nevoie de replică, de observatori. În acest Panopticon virtual, complex, multifațetat și multistratificat există doar o Clasă Conducătoare și atât. Aceste ierarhii au dreptul de a afirma, de a controla, de a edita, remixa și a da replica. Atunci când Poliția Gândirii depistează cazuri grave de deviere de la Narativele Oficiale, este necesară intervenția mai dură a Polițiilor. În fiecare caz în parte se va hotărî care dintre aceste Poliții au de intervenit, în ce ordine și când.

Dragi copii și studenți, vă mai aduceți aminte de romanul „Ferma Animalelor”? Dar de „1984” sau de „Minunata Lume Nouă”? Fiecare dintre aceste scenarii a fost frumos editat și structurat în lucrări de geniu care vă sunt la dispoziție în orice Bibliotecă.

Astăzi, în Lume, avem parte de variațiuni pe aceste tipuri de Sisteme, updatate la noi forme de fascism ideologic și tehnologic. Dacă acum 100 de ani aveam nevoie de oameni pentru a culege date despre un cetățean „problemă”, astăzi avem la dispoziție propriile lui device-uri: cu mai multă sau mai puțină abilitate, costuri sau logistică, putem accesa telefonul, e-mailurile, conversațiile din Social Media, postările pe Instagram, activitățile sportive, hard-diskurile sau laptopurile.

Acum, Clasa Conducătoare și Activiștii săi nu își permit prea des să fie vizibili atunci când joacă acest Sport – uneori sângeros – al Controlului. Vor acționa întotdeauna prin intermediari, încercând diferite manevre, în funcție de simțul estetic, pasiuni, interese – de moment sau pe termen lung.

Dragii mei, fiecare Clasă Conducătoare are propriii alegători – cei care trebuie să-i voteze în continuare în Funcții și teritorii mai îndepărtate pe care și le doresc sub control. Vă mai aduceți aminte de Imperiul Roman și de modul în care a construit viaducte, drumuri durabile care străbăteau teritoriile sale până în ultimul colț? Dar de faptul că, ici și colo, la câte o intersecție, găseai statuia Cezarului? Dar de faptul că monedele de schimb erau bătute, în general, de Vistieria Regală, cu chipul sau chipurile acestuia?

Ei, ei, dragi copii, nu-i așa că înțelegem acum vechea zicală: „Toate drumurile duc la Roma”? Sau pe cealaltă, că „Roma n-a fost construită într-o singură zi”?

Acum că înțelegem că fiecare element de infrastructură, fiecare drum, fiecare parcelă trebuie parafate de Clasa Conducătoare și Activiștii săi, înțelegem și de ce narativele oficiale trebuie învățate, însușite, diseminate și propagate în timp și spațiu, pentru ca fiecare minte, a fiecărui cetățean, să fie conștientă cine este „șeful aici și pretutindeni”.

Am discutat în însemnarea anterioară cum beneficiile se acordă în funcție de forța de adeziune la aceste narative. Deseori, Activiștii locali controlează aceste procese și propaganda Sistemului, iar mulți beneficiari nu văd cadrul general, adoptând, cu jumătăți de măsură uneori, alteori trunchiat, alteori chiar defectuos, Principiile Clasei Conducătoare. Este imperios necesar ca Activistul, alături de Spion, Detractor, Analist sau Judecător, să țină în mod constant un ochi alert și deschis asupra celor care pot înțelege cât de puternic și absolutist este acest Control.

Cu cât cetățeanul-hamster se învârte mai constant în rotița sau cutia în care și-a ales să locuiască, cu atât mai confortabilă este situația pentru întreaga Ierarhie de Conducere. Uneori, speriați, micii șoricei tresar atunci când pereții cutiei le sunt loviți de un zgomot sau de o mișcare bruscă. Unii reacționează violent, izbindu-se necontrolat, în panică, de limitele închisorii lor, invizibile pentru ochișorii lor mici, miopi, drăgălași.

Alți hamsteri, mai intuitivi, mai deprinși cu mișcarea în rotița rotativă, mai în formă deja, au instincte mai bune și vechime în Sistem. Unii se întreabă dacă cineva îi va mai hrăni prin dispozitivele de alimentare. Alții, poate nehrăniți de câteva zile, intră în panică și încep să devoreze chiar pereții celulei în care sunt ținuți.

Bun, dragi elevi și studenți, totuși nu suntem într-un labirint al unui institut de cercetare, ci în Lumea Reală. Aici lucrurile, oamenii, relațiile dintre ei sunt mult mai complexe și mai nuanțate.

Hamsterii umani trăiesc în Lumi Imaginare de Potențiale și Posibilități: ei nu văd în jur o închisoare tangibilă și doar forțe care îi pot incomoda acum sau în viitor: poate mâine nu își mai permit plimbarea pe Centru și latte-ul macchiato sau croissantul zilnic. Poate iubita sau iubitul nu mai văd în ei, dintr-o dată, Partenerul ideal și atunci, îmbufnați, se poate gândi la a-i abandona în singurătate. O veche vorbă românească spune că „pe dansatorul prost și coaiele îl încurcă” (lol, adevărat, găsim de cele mai multe ori scuze în afara noastră pentru propriile inabilități).

Alții, care deja au urmași, calculează și ei opțiuni de evoluție și dezvoltare pe termen mediu și lung. Aici, asocierea în grupuri de interese este importantă, precum și modul de a adera la narativele oficiale. Siguranța și integritatea micuților hamsteri de azi, mari Activiști sau Membri ai Claselor Conducătoare de Mâine (toată Lumea speră la asta, nu-i așa?) este importantă precum aerul, cerul și Soarele, toate la un loc. Uneori este necesar ca toată Lumea să se dea la o parte din viitorul acestora sau, dacă e cazul, să le servească drept resursă sau materie primă.

Aici fac o paranteză și mă amuz nespus pe marginea acestui fenomen. Cum spune o veche vorbă românească, deseori există „mai multă dorință decât putință”. Marele Activist, cunoscător parțial sau total al narativelor oficiale, poate rareori sau deloc să-și învețe urmașii să joace toate aceste jocuri: de imagine, de rețelistică, de spionaj sau de poziționare și mișcări strategice în ierarhiile oficiale și neoficiale.

În opinia mea, micul urmaș devine fie și mai aprig, violent sau virulent ca Pion în eșichierul Clasei Conducătoare, fie abandonează undeva pe parcurs aceste posibile trasee pe Scara Puterii. Din observațiile mele directe, acestui posibil compromis (degenerarea urmașilor înspre sadism, comportament extrem, dispreț față de om, ș.a.m.d., pe de o parte, sau retragerea pe poziții mai puțin active în ramificații ale acelorași rețele clientelare, pe de altă parte) i se poate găsi o rezolvare ingenioasă.

N-ați fi crezut, dragii mei, dar mulți membri ai acestor ierarhii apelează uneori la a-și atrage în „speța familială” forțe proaspete. În funcție de profilul psihologic, inteligență, cultură, poziția în Sistem, interese pe termen mediu sau lung, actori avizați sau neavizați se pot alipi, temporar sau pe termen lung, intereselor clanurilor din Ierarhiile de Conducere.

Există, bineînțeles, și cealaltă extremă. Unele caste specializate de Activiști doresc să mențină integritatea imaginii lor publice, a conexiunilor cu alte medii, cu alte familii din Sistem, demonstrându-și constant adeziunea pentru idealurile și narativele Clasei Conducătoare. Ei dau naștere unor entități atât de bizare, în opinia mea, încât par aproape nenaturale: familiile asociate pe firele invizibile ale simbolismului verbal, vizual sau pur și simplu pe cel al potențialelor sau gradelor de libertate ori evoluție în Sistem mi se par cele mai amuzante.

Despre cum aceste entități își justifică urmașilor, de altfel denumiți de mine „foi goale”, încă nescrise, de potențial uman, acțiunile, voi detalia poate în altă postare.

Cu tristețe trebuie să recunosc că acest fenomen este cunoscut de mine încă din cea mai fragedă pruncie. După zeci de ani de observații și de interacțiuni (mai mult sau mai puțin aleatorii) cu urmașii atâtor tipuri de Activiști, nu am putut decât să-mi confirm teoriile: a manipula oameni, familii, rețele de Putere, a abuza copiii altora, a distruge viețile indivizilor, ale comunităților, în goana perpetuă de a ascunde trecutul cu toate malformațiile lui este, în opinia mea, o atitudine perdantă.

Însă, dragii mei, există uneori măsuri radicale în acest scop. Dacă există cu adevărat „karma”, nu putem ști. Oare o fi adevărat că „toate se întorc” (cum deseori mă avertiza fosta mea iubită Oana D.) sau, cu suficiente și grandioase desfășurări de forțe în timp și spațiu, putem anula chiar și acest efect al simplului binom „cauză-efect”?

Vom discuta în următoarea însemnare. Poate.

---

English version

In my previous entry, I was talking about the Utopian Totalitarian Regime. In this regime, ideal for the Ruling Class, the atmosphere seems rather strange: a consumer population, kept under careful control, sets the economic machinery in motion, at a pace and with a dynamic determined by specialists of every kind.

The Ruling Class carefully presides over all the visible personalities within the System, in order to verify whether they adhere to the official narratives. Active pawns, members of the various Police forces (moral, economic, social, cultural, or even the Police of Thought or Sex) patrol relentlessly all the spaces in which citizens might express themselves too freely.

The System has no need for a countervoice, for observers. In this virtual, complex, multifaceted, multilayered Panopticon, there is only one Ruling Class, and that is all. These hierarchies have the right to make statements, to control, edit, remix, and issue responses. Whenever the Thought Police detect serious cases of deviation from the Official Narratives, the more forceful intervention of the various Police forces becomes necessary. In each individual case, it will be decided which of these Police forces should intervene, in what order, and when.

Dear children and students, do you remember the novel Animal Farm? What about 1984 or Brave New World? Each of these scenarios was beautifully edited and structured into works of genius that are available to you in any Library.

Today, in the World, we are dealing with variations on these types of Systems, updated into new forms of ideological and technological fascism. If a hundred years ago we needed people to gather information about a “problem” citizen, today we have access to the citizen’s own devices: with more or less skill, expense, or logistical effort, we can access their phone, emails, Social Media conversations, Instagram posts, sporting activities, hard drives, or laptops.

Now, the Ruling Class and its Activists cannot afford to be visible too often when they play this Sport—sometimes a bloody one—of Control. They will always act through intermediaries, trying different maneuvers depending on their aesthetic sense, passions, and interests—whether temporary or long-term.

My dear friends, every Ruling Class has its own voters—the people who must continue to vote them into positions of power and into more distant territories that they wish to bring under their control. Do you remember the Roman Empire and the way it built aqueducts and durable roads that crossed its territories all the way to their furthest corners? What about the fact that here and there, at some crossroads, you would find a statue of Caesar? Or the fact that the coins in circulation were generally minted by the Royal Treasury, bearing his image or images of him?

Well, well, dear children, don’t we understand the old saying now: “All roads lead to Rome”? Or the other one: “Rome wasn’t built in a day”?

Now that we understand that every element of infrastructure, every road, every plot of land must be stamped and approved by the Ruling Class and its Activists, we can also understand why the official narratives must be learned, internalized, disseminated, and propagated across time and space, so that every mind, that of every citizen, remains aware of who is “the boss here and everywhere.”

In the previous entry, we discussed how benefits are granted according to the strength of one’s adherence to these narratives. Local Activists often control these processes and the propaganda of the System, while many beneficiaries fail to see the broader framework, adopting the Principles of the Ruling Class sometimes half-heartedly, sometimes in truncated form, and sometimes even incorrectly. It is imperative that the Activist, alongside the Spy, Detractor, Analyst, or Judge, keep a constantly alert and watchful eye on those who might understand just how powerful and absolutist this Control is.

The more consistently the hamster-citizen spins around in the wheel or box he has chosen to live in, the more comfortable the situation becomes for the entire Ruling Hierarchy. Sometimes, frightened, the little mice startle when their box walls are struck by a noise or a sudden movement. Some react violently, crashing uncontrollably, in panic, against the limits of their prison—limits invisible to their tiny, short-sighted, adorable little eyes.

Other hamsters, more intuitive, more accustomed to moving inside the rotating wheel, already fitter and more experienced within the System, have better instincts. Some wonder whether anyone will continue feeding them through the feeding devices. Others, perhaps unfed for several days, panic and begin devouring even the walls of the cell in which they are contained.

All right, dear pupils and students, nevertheless, we are not inside a laboratory research maze but in the Real World. Here, things, people, and the relationships between them are far more complex and nuanced.

Human hamsters live in Imaginary Worlds of Potential and Possibility: they do not see a tangible prison around them, but merely forces that may inconvenience them now or in the future. Perhaps tomorrow they will no longer be able to afford a walk through the City Center and their daily latte macchiato or croissant. Perhaps their girlfriend or boyfriend will suddenly stop seeing them as the Ideal Partner and, offended, may start thinking about abandoning them to loneliness. An old Romanian saying goes: “A bad dancer blames his balls for getting in the way” (lol, true enough—we most often find excuses outside ourselves for our own shortcomings).

Others, who already have children, also calculate their options for development and advancement over the medium and long term. Here, forming alliances within interest groups is important, as is the manner in which one adheres to the official narratives. The safety and integrity of today’s little hamsters—tomorrow’s great Activists or Members of the Ruling Classes (everyone hopes for that, don’t they?)—is as important as air, sky, and Sun, all taken together. Sometimes, everyone else needs to step aside from their future or, if necessary, serve as a resource or raw material for it.

Here I will make a brief digression, because I find this phenomenon endlessly amusing. As an old Romanian saying goes, there is often “more desire than ability.” The Great Activist, with partial or complete knowledge of the official narratives, can rarely, if ever, teach his descendants how to play all these games: image-building, networking, espionage, or strategic positioning and maneuvering within official and unofficial hierarchies.

In my opinion, the young heir either becomes even more fierce, violent, or virulent as a Pawn on the chessboard of the Ruling Class, or abandons these possible paths up the Ladder of Power somewhere along the way. From my direct observations, this potential compromise (the degeneration of descendants toward sadism, extreme behavior, contempt for other human beings, and so on, on the one hand, or their retreat into less active positions within branches of the same clientelist networks, on the other) can be resolved in an ingenious way.

You would not have believed it, my dear friends, but many members of these hierarchies sometimes resort to bringing fresh forces into their “family affairs.” Depending on psychological profile, intelligence, culture, position within the System, and medium- or long-term interests, informed or uninformed actors may attach themselves, temporarily or permanently, to the interests of the clans within the Ruling Hierarchies.

There is, of course, the opposite extreme as well. Certain specialized castes of Activists want to preserve the integrity of their public image and their connections with other circles and other families within the System, constantly demonstrating their allegiance to the ideals and narratives of the Ruling Class. In my opinion, they give rise to entities so bizarre that they seem almost unnatural: families connected by invisible threads of verbal or visual symbolism, or simply through shared potential, degrees of freedom, or possibilities for advancement within the System, are among the funniest to me.

I may elaborate in another post on how these entities justify their actions to their descendants—whom I have, incidentally, called “blank sheets,” still unwritten, of human potential.

Sadly, I must admit that I have been familiar with this phenomenon since my earliest childhood. After decades of observations and interactions (more or less random) with the descendants of so many different types of Activists, I have been able only to confirm my theories: manipulating people, families, and networks of Power; abusing other people’s children; destroying the lives of individuals and communities in the perpetual pursuit of concealing the past with all its deformities—this is, in my opinion, a losing strategy.

However, my dear friends, there are sometimes radical measures taken for this purpose. If “karma” truly exists, we cannot know. Could it really be true that “everything comes back around” (as my former girlfriend Oana D. often warned me), or can sufficiently grandiose deployments of force across time and space somehow cancel even this simple cause-and-effect relationship?

We will discuss this in the next entry. Perhaps.