PAUL SELING

Românâ

Once upon a time, as all good tales begin…

Un tânâr care studiază meșteșugul zidirii întâlnește un cavaler rătăcitor, Sir Mister. Între cei doi se naște o prietenie care va traversa decenii. Unul devine cavaler, celălalt scutier. Împreună vor cutreiera taverne, curți nobiliare și munți, vor căuta iubirea, vor construi, vor visa și vor încerca să-și găsească locul într-o lume care se schimbă.

Dar aceasta nu este cu adevărat o poveste medievală.

În spatele armurilor, al domnițelor, al vrăjilor și al castelelor se află România de după căderea comunismului: o societate aflată într-o transformare rapidă, în care vechile reguli dispar înainte ca altele să fi apucat să se formeze. O lume a libertății nou descoperite, a improvizației, a competiției, a statutului negociat permanent și a unor modele de masculinitate, succes și seducție încă puternic legate de ceea ce fusese înainte.

În această lume, fiecare dintre personaje își construiește propriul mod de a supraviețui și de a se raporta la ceilalți.

Sir Mister pare să adopte costumul cavalerului: nobil, sigur pe sine, protector, iubitor de aventură și de femei frumoase. Scutierul îl urmează, îl admiră uneori, îl pune alteori sub semnul întrebării și încearcă să înțeleagă regulile acestei lumi. Iar femeile care apar de-a lungul drumului nu sunt doar domnițe într-o poveste despre doi bărbați, ci participanți la același complicat joc al apropierii, al alegerii, al seducției și al libertății.

Treptat, însă, rolurile încep să se amestece.

Cavalerul și scutierul ajung să concureze pentru aceleași priviri, să împartă aceleași aventuri și să intre în situații în care limitele prieteniei devin tot mai greu de definit. Uneori este vorba despre iubire, alteori despre orgoliu, alteori despre curiozitate, oportunitate sau simpla nevoie de a demonstra ceva. Iar ceea ce pentru unul poate părea loialitate, pentru celălalt poate părea intruziune. Ceea ce unul numește libertate, altul poate resimți ca lipsă de măsură.

În această perspectivă, nimeni nu este cu adevărat doar cavalerul, scutierul sau domnița. Sunt oameni care reacționează la ceea ce au primit de la lumea din care provin: familie, educație, modele afective, traumă, temperament, vulnerabilități, oportunități și limite personale. Unele dintre aceste lucruri sunt alese. Altele sunt moștenite. Multe nici măcar nu sunt conștientizate.

Chiar și „vrăjile” lui Sir Mister aparțin acestei lumi. Ceea ce în poveste pare magie neagră este, în realitate, documentație tehnică și tentația de a găsi scurtături către putere, bani sau libertate. Pentru unul dintre personaje, acestea reprezintă aventura și posibilitatea. Pentru celălalt, ele devin treptat un prag pe care nu mai dorește să-l treacă.

În paralel, prima iubire introduce o altă formă de cunoaștere. O tânără care citește cărțile de tarot îi deschide naratorului un teritoriu aflat dincolo de logica explicită a lumii în care trăiește. Nu este neapărat vorba despre adevărul divinației, ci despre posibilitatea de a privi omul prin simbol, intuiție și proiecție — prin acele zone ale psihicului care nu pot fi reduse cu ușurință la regulile unei negocieri sociale.

Anii trec. Prietenia continuă, dar tensiunile se acumulează.

La un moment dat, drumurile celor doi se despart. Nu există un mare duel final și nici un verdict. Există doar distanța care apare atunci când două moduri de a vedea o relație nu mai pot coexista în aceeași formă.

Privit retrospectiv, basmul devine astfel o investigație subiectivă asupra unei relații reale și, mai larg, asupra modului în care oamenii ajung să-și construiască identitatea unii prin ceilalți.

Poate că Sir Mister nu are nevoie doar de un scutier, ci și de o oglindă. Poate că scutierul nu a fost niciodată atât de inferior pe cât i s-a părut uneori. Poate că amândoi au intrat, fără să-și dea seama, în roluri învățate cu mult înainte de a se întâlni.

Iar România postcomunistă din fundal nu este doar decorul acestei povești. Este unul dintre personajele ei invizibile.

O societate își schimbă regulile, dar oamenii continuă să poarte cu ei lucrurile din care au fost făcuți.

La sfârșit, scutierul rămâne singur și își amintește de prima domniță, de scrisoarea întoarsă nedeschisă și de cărțile pe care nu a fost lăsat să le vadă.

Nu aflăm ce preziceau.

Și poate că tocmai aici începe adevărata întrebare a poveștii:

dacă oamenii sunt atât de profund modelați de mediul lor, de familiile lor, de epocă și de propriile limite, câtă libertate mai rămâne pentru a ne întâlni altfel?

Mai există oare și alte forme de a iubi, de a avea încredere, de a ne apăra limitele și de a conviețui — dincolo de competiție, statut, seducție, control și nevoia de validare?

Sau fiecare dintre noi este condamnat să repete, în armura lui proprie, poveștile pe care le-a primit înainte de a putea să le aleagă?

---

English version

Once upon a time, as all good tales begin…

A young man studying the craft of building meets a wandering knight named Sir Mister. A friendship begins, one that will endure for decades. One becomes the knight, the other his squire. Together they roam taverns, noble courts and mountain roads, pursuing love, adventure and a place in a changing world.

But this is not truly a medieval tale.

Beneath the armour, maidens, spells and castles lies Romania after the fall of communism: a society undergoing rapid transformation, where old rules were disappearing before new ones had taken shape. A world of newly discovered freedom, improvisation, competition, status, seduction and shifting ideas of masculinity and success.

Within this world, each character develops their own way of surviving and relating to others.

Sir Mister appears to embrace the role of the noble knight: confident, adventurous, protective, a lover of women and grand gestures. The squire follows him, sometimes admiring him, sometimes questioning him, trying to understand the rules of a game whose boundaries are never quite clear. The women they encounter are not merely maidens in a story between two men, but participants in the same intricate dance of attraction, choice, freedom and negotiation.

Gradually, however, the roles begin to overlap.

The knight and the squire compete for the same glances, share the same adventures and find themselves in situations where the boundaries of friendship become increasingly difficult to define. Sometimes it is about love, sometimes pride, sometimes curiosity, opportunity, or simply the need to prove something. What one calls loyalty, the other may experience as intrusion. What one calls freedom, the other may experience as a lack of measure.

In this light, no one is simply the knight, the squire or the maiden. They are people shaped by the worlds they come from: family, education, emotional patterns, trauma, temperament, vulnerability, opportunity and circumstance. Some of these things are chosen. Others are inherited. Many are never fully understood.

Even Sir Mister’s “spells” belong to this world. What appears in the tale as black magic is, in reality, technical documentation and the temptation of finding shortcuts to money, power or freedom. For one character, these represent possibility and adventure. For the other, they gradually become a boundary he no longer wishes to cross.

Meanwhile, a first love introduces another form of knowledge. A young woman who reads the Tarot opens a territory beyond the explicit logic of the world around him — a realm of symbols, intuition and psychological projection, where not everything needs to be reduced to the rules of social negotiation.

Years pass. The friendship continues, but tensions accumulate.

Eventually, their paths separate. There is no final duel and no definitive verdict. Only the distance that appears when two ways of understanding a relationship can no longer coexist in the same form.

Looking back, the fairy tale becomes a subjective investigation into a real relationship — and, more broadly, into the ways people construct their identities through one another.

Perhaps Sir Mister does not only need a squire, but also a mirror. Perhaps the squire was never quite as inferior as he was sometimes made to feel. Perhaps both men entered, without fully realizing it, roles they had learned long before they ever met.

And the post-communist Romania in the background is not merely the setting of the story. It is one of its invisible characters.

A society may change its rules, but people continue to carry with them the things from which they were made.

In the end, the squire is left alone with his memories: the first maiden, the unopened letter, and the cards he was never allowed to see.

We never learn what they foretold.

Perhaps that is where the real question begins:

If we are so deeply shaped by our families, our time, our environment and our own limitations, how much freedom remains to meet one another differently?

And can we still find other ways to love, trust, protect our boundaries and live together — beyond competition, status, seduction, control and the need for validation?

Or are we all condemned to wear our own armour and repeat stories we were given long before we learned how to choose them?