Parents House – Completion & Landscape Design (2006)

Casa Părinților, Remetea Chioarului — Finalizarea unei locuințe și amenajarea peisageră (2006)

Acest proiect reprezintă finalizarea unei locuințe începute în 1984 și rămasă neterminată timp de peste două decenii. Concepută inițial de tatăl meu, inginer constructor, casa a fost proiectată cu accent pe funcționalitate și soliditate structurală. În 2006, intervenția mea a urmărit completarea expresiei sale arhitecturale și integrarea acesteia în peisajul satului Remetea Chioarului.

Fără a modifica organizarea funcțională a clădirii, proiectul s-a concentrat asupra identității vizuale: alegerea materialelor, proporția finisajelor, introducerea lemnului aparent, definirea unei palete cromatice echilibrate și reproiectarea spațiilor exterioare. Balcoanele vitrate, tâmplăria din lemn și contrastul dintre suprafețele albe și elementele naturale încearcă să ofere casei o expresie contemporană, păstrând în același timp caracterul domestic specific arhitecturii rurale din Maramureș.

Un rol esențial îl are amenajarea peisageră. Grădina nu este tratată ca un decor al arhitecturii, ci ca o extensie a acesteia. Aleile din piatră naturală, vegetația perenă, ierburile ornamentale și bazinul liniar cu apă construiesc o succesiune de spații care mediază trecerea dintre locuință și peisajul colinar al Văii Lăpușului. În locul unei delimitări rigide între casă și natură, proiectul urmărește o relație fluidă între cele două.

Privită astăzi, intervenția vorbește mai puțin despre stil și mai mult despre continuitate. Ea demonstrează cum o construcție începută într-un context complet diferit poate primi o nouă identitate fără a-și pierde autenticitatea. Mai degrabă decât să ascundă trecutul clădirii, proiectul îl completează, transformând o casă rămasă ani întregi „la roșu” într-o locuință integrată firesc în peisajul rural al Maramureșului.

Reflecție personală

Dintre toate proiectele mele de arhitectură, acesta este probabil cel mai apropiat de ideea de colaborare între generații. Tatăl meu a imaginat structura și funcționalitatea casei într-o perioadă în care construcția însemna înainte de toate durabilitate și eficiență. Eu am intervenit douăzeci de ani mai târziu, fără să schimb această logică, încercând doar să-i ofer o expresie arhitecturală coerentă și o relație mai profundă cu locul în care se află.

Poate că elementul cel mai important nu este casa în sine, ci felul în care aceasta se așază în peisaj. Dealurile line ale Lăpușului, vegetația abundentă și ritmul lent al satului au influențat fiecare decizie privind materialele și amenajarea grădinii. Arhitectura nu încearcă să domine natura, ci să devină parte din ea.

Privind proiectul după aproape două decenii, nu aș schimba ideea sa fundamentală. Aș rafina anumite detalii și aș integra tehnologii contemporane de eficiență energetică, însă intenția inițială rămâne aceeași: transformarea unei construcții strict funcționale într-o locuință cu identitate, în care arhitectura, peisajul și memoria familială formează un întreg coerent.

English version

My Parents House, Remetea Chioarului — Completion of a Family Residence and Landscape Design (2006)

This project represents the completion of a family residence that was originally begun in 1984 and remained unfinished for more than two decades. Initially designed by my father, a structural engineer, the house was conceived with functionality and structural integrity as its primary objectives. In 2006, my intervention focused on completing its architectural expression and integrating it more harmoniously into the rural landscape of Remetea Chioarului.

Without altering the original functional layout, the project concentrated on shaping the house’s visual identity through the careful selection of materials, balanced proportions, exposed timber detailing, a restrained color palette, and the complete redesign of the surrounding outdoor spaces. Glass balconies, wooden shutters, and the contrast between white rendered surfaces and natural materials were introduced to give the building a contemporary architectural character while preserving the quiet domestic qualities associated with traditional Maramureș rural architecture.

Landscape design plays a central role in the overall composition. Rather than serving as a decorative setting, the garden was conceived as an extension of the architecture itself. Natural stone pathways, perennial planting, ornamental grasses, and a linear reflecting water feature create a sequence of outdoor spaces that mediate the transition between the house and the gently rolling hills of the Lăpuș Valley. Instead of establishing a rigid boundary between architecture and nature, the project seeks to dissolve it.

Viewed today, the intervention speaks less about architectural style than about continuity. It demonstrates how a building conceived in a very different historical context can acquire a new identity without losing its authenticity. Rather than concealing the house’s past, the project completes it, transforming a structure that had stood unfinished for many years into a home naturally rooted within the landscape of rural Maramureș.

Personal Reflection

Among all my architectural projects, this is perhaps the one that most clearly embodies the idea of collaboration across generations. My father conceived the structural framework and functional organization of the house during a period when durability and practicality were the primary concerns of residential construction. More than twenty years later, my role was not to replace that logic, but to complement it by giving the house a coherent architectural identity and a stronger relationship with its surroundings.

Perhaps the most important aspect of the project is not the building itself, but the way it settles into its landscape. The gentle hills of the Lăpuș Valley, the abundant vegetation, and the slow rhythm of village life influenced every decision regarding materials, architectural detailing, and landscape design. The architecture does not seek to dominate nature; instead, it aspires to become part of it.

Looking back almost two decades later, I would not fundamentally change the concept. I would refine certain details and incorporate contemporary environmental technologies, but the original intention remains the same: to transform a purely functional structure into a home with its own identity—one in which architecture, landscape, and family memory come together as a coherent whole.