PAUL SELING

Varianta în limba română

Cred că mai povesteam în altă însemnare cum, spre final de an 2016, începeam să mă obișnuiesc cu burdușeala masivă cu antipsihotice prescrise de noua mea psihiatra, Aurora M. După o vară și o toamnă în care m-am tot anesteziat cu pălincă și m-am uitat la TV aproape toată ziua, în stare de semi-legumă, uitasem aproape tot ceea ce trăisem în viața de până atunci. Orice idee (aparent) paranoică dispăruse, trecutul era închis în ceață, viitorul incert dar… posibil în sfârșit.

În vară avusesem ultima tresărire când văzusem videoclipul trupei canadiene „Majid & Jordan” la piesa „Make It Work” (scos la labelul OVO). Din păcate, videoclipul a fost scos după o vreme de pe canalul artiștilor. Sincer să fiu, între îndoială și ceea ce mai rămânea din lobotomizarea chimică ce începuse de câteva săptămâni, recunoșteam acolo – să spunem că era o proiecție doar – ceva din fosta relație problematică din vara lui 2003 cu o fată cunoscută pe internet: Angela. Mai vedeam acolo și o posibilă asemănare cu sora amicului meu vechi din Cluj, Olimpiu V. (Linda G.).

Mi-a plăcut secția ritmică în special, aducea nițel a Daft Punk. Am citit nițel despre trupă, despre cum se formase: doi studenți pasionați de muzică ce petreceau „zile și nopți” în cămin, la computer și claviaturi.

La început de 2017, prin februarie, pun mâna pe aparatul foto. Trebuia să încep să fac ceva să îmi petrec timpul în mod constructiv și fotografia, mă gândeam eu, nu necesita prea mult efort sau concentrare. Ieșeam ici-colo și pozam una-alta, încercând să aprofundez tehnica și să studiez nițel încadrări, editare, colorizare, alegând subiectele la întâmplare, așa cum îmi ieșeau în cale.

Astăzi, după aproape 10 ani, am ajuns pe www.pexels.ro la vreo 30 de milioane de vizualizări și puțin peste 100.000 de descărcări. Din câte am observat, pozele au fost publicate pe multe platforme sau publicații prestigioase. Sunt acum acolo vreo 800 de poze și urmează cu siguranță să mai uploadez, deși multă lume e astăzi tentată să genereze cu AI content pentru articole. Dar, pe de altă parte, există și vor exista întotdeauna cei care apreciază mâna oamenilor și nu hiper-realismul imprecis al mașinii.

M-am bucurat încă după primele zile să văd rezultatele. Se părea că ceea ce fac e plăcut de unii și downloadurile începeau timid să apară în statistici. Mare câștig e asta pentru un artist timid și nesigur, acest feedback pe care iată, un mediu impersonal, fără bias, mi-l oferea și mie. Oamenii nu știu cine ești și nici nu-i prea interesează. Dacă ceea ce faci le place, descarcă fără prea multe întrebări lucrările tale. Asta era partea bună a procesului. Partea proastă, ar spune unii, ar fi că nu câștigi nimic, e un site cu gratuități.

Vedeți voi, dragi cititori, nu despre asta era vorba. Atunci când înveți ai nevoie de feedback în mod constant, și asta era mai important pentru mine de-a lungul procesului pe care l-am parcurs în acești 10 ani. Mai voiam și să expun lumii locuri, obiceiuri și obiecte interesante, frumoase, din mediul în care trăiesc. Era pe deasupra și o încercare nițel ironică de a prezenta Maramureșul celor care mă vizitau. Unii mi-ar putea reproșa, spre exemplu, că atunci când fac poze în natură evit să încadrez pungile de plastic, PET-urile și șlapii abandonați prin pădure sau la margine de lacuri. Pe de altă parte, nu prea există consumatori de gunoi, fie el și fotografiat artistic. Asta a fost singurul compromis cu „sinceritatea” artistică ce, într-adevăr, cred uneori că trebuie căutată până în cele mai îndepărtate unghere ale minții de către creativ. Greșeala e a mea, poate în viitor voi prezenta – filtrat totuși, bineînțeles – și partea mai mizerabilă a societății românești.

În alt plan al „ideilor”, acest portofoliu își dorea încă din start să câștige „bani virtuali”, bineînțeles în mod ironic, sarcastic chiar pe alocuri. Uneori anumite forțe nedemocratice sau stăpânii feudali ai teritoriilor ocupate de micii lor supuși – artiștii în acest caz – sunt în stare să cântărească până în cel mai mic detaliu valoarea producției tale artistice. Ei bine, aici mă găseam pe un teren minat.

Ofer însă din pură generozitate munca, efortul, experiența și timpul meu publicului larg, mulțumind în acest fel, pe o cale paralelă, altor creativi ce își publică proiectele pentru oricine, la fabulosul preț de „zero”. E vorba de programe open source ca Inkscape, Blender, de Wikipedia, de câte și mai câte alte lucruri care încă n-au ajuns sub stăpânirea feudalismului cibernetic sau politic (mă amuză această expresie care circulă azi în rândul filosofilor neo-marxiști). Se spune chiar că întreg Internetul se sprijină încă pe munca oferită gratis comunităților globale de niște programatori obscuri ai anilor ’80-’90.

Este posibil ca aceste „nereguli” să fie văzute ca adevărate „loop-holes” în raționamentul unora dintre acești „stăpâni” și, spre rușinea noastră, nu suntem niciodată cu adevărat pregătiți pentru modul în care ei încearcă să le manipuleze. Și le manipulează în favoarea argumentărilor complicate cu care își demonstrează puterea și încearcă să-și mențină dominația asupra… cui consideră ei a fi necesar sau oportun. De la o poză oferită gratuit publicului larg te poți uneori trezi aruncat în stradă sau chiar mort într-un șanț, după ani și ani de negocieri în planuri, limbaje absurde, lipsite de logică, moralitate, etică. Să sperăm totuși că aceste situații apar doar în cărți sau filme science-fiction, lol.

Și iată-mă prin 2023 sau 2024 începând să downloadez de pe Pexels și clipuri video. Făceam următorul pas, firesc, după fotografie spre o extrem de veche fascinație a mea: filmul. Așa am dat de contentul echipei ruse Cottonbro, care și la ora actuală ocupă primul loc în clasamentele Pexels. Miliarde de vizualizări, poate sute de milioane de descărcări. Fotografiile și fragmentele de film sunt frumos grupate pe teme variate, cu nenumărate cadre și variațiuni pe care le-am descoperit uneori în contentul creatorilor din toată lumea.

Am montat o sumedenie de videoclipuri folosind contentul lor, gândindu-mă la cantitatea masivă de muncă, resurse și timp pe care echipa le-a consumat. Pe de altă parte, clienții lor sunt corporații imense și probabil că aceste gratuități le-au folosit mult după o vreme. Există într-adevăr mulți artiști care folosesc platforma Pexels ca portofoliu în căutare de clienți (eu nu). În mod cert Cottonbro sunt profesioniști, au aparate extrem de performante și de scumpe, logistică ireproșabilă. Erau un mister pentru mine la acea dată.

Cu timpul, tot uitându-mă la ce montasem din bucățelele puse de ei la dispoziție, am început să am niște bănuieli. Prea găseam acolo des glumițe ce păreau a fi ciudat, dar… românești. Prea unele din personaje îmi păreau familiare și unele situații extrem de asemănătoare cu ceea ce trăisem eu în trecut, chiar și în cel îndepărtat. Pe de altă parte te gândești că toți artiștii seamănă nițel între ei în aceste procese de evoluție creativă și că, de fapt, îi unesc aceleași probleme, frământări și până la urmă viețile lor nu sunt chiar atât de atipice, de ciudate.

Haideți să vă spun acum ce am bănuit (proiectat) în fiecare videoclip în care am recunoscut aceste bizare coincidențe. Dar asta în continuarea de mâine.

(va urma)

_____________________________________________________________________________________

English version

I think I may have already mentioned in another note how, toward the end of 2016, I was starting to get used to the heavy dosing of antipsychotics prescribed by my new psychiatrist, Aurora M. After a summer and autumn in which I kept anesthetizing myself with palinka and watched TV almost all day, in a semi-vegetative state, I had almost forgotten everything I had lived through in my life until then. Any (apparently) paranoid idea had disappeared, the past was shut in fog, the future uncertain but… finally possible.

In the summer I had had the last jolt when I saw the music video of the Canadian group “Majid & Jordan” for the song “Make It Work” (released on the OVO label). Unfortunately, the video was removed after a while from the artists’ channel. To be honest, between doubt and what was left of the chemical lobotomization that had started a few weeks earlier, I recognized there – let’s say it was only a projection – something from my former problematic relationship in the summer of 2003 with a girl I met online: Angela. I also saw there a possible resemblance with the sister of my old friend from Cluj, Olimpiu V. (Linda G.).

I particularly liked the rhythmic section, it sounded a bit like Daft Punk. I read a little about the band, about how it was formed: two music-passionate students who spent “days and nights” in the dorm, on computers and keyboards.

At the beginning of 2017, around February, I picked up the camera. I had to start doing something to spend my time in a constructive way, and photography, I thought, did not require too much effort or concentration. I went out here and there and took photos of this and that, trying to deepen the technique and study a bit framing, editing, color grading, choosing subjects at random, as they came into my path.

Today, after almost 10 years, I have reached on www.pexels.ro about 30 million views and a little over 100,000 downloads. From what I observed, the photos were published on many prestigious platforms or publications. There are now about 800 photos there, and I will certainly continue uploading, although many people today are tempted to generate content for articles using AI. But, on the other hand, there are and will always be those who appreciate the human hand and not the imprecise hyper-realism of the machine.

I was happy even after the first days to see the results. It seemed that what I was doing was appreciated by some, and downloads were starting to appear timidly in the statistics. This is a great gain for a shy and insecure artist, this feedback that, here, an impersonal, bias-free environment was offering me. People do not know who you are and are not really interested. If they like what you do, they download your work without too many questions. That was the good side of the process. The bad side, some would say, is that you earn nothing, it is a free site.

You see, dear readers, that was not the point. When you learn, you need constant feedback, and that was more important for me throughout the process I went through in these 10 years. I also wanted to present to the world interesting and beautiful places, habits and objects from the environment I live in. It was also, in addition, a slightly ironic attempt to present Maramureș to those who visited me. Some might reproach me, for example, that when I take nature photos I avoid including plastic bags, PET bottles and flip-flops left abandoned in the forest or at the edge of lakes. On the other hand, there are not really consumers of garbage, even if artistically photographed. That was the only compromise with artistic “honesty” which, indeed, I sometimes believe must be sought even in the most remote corners of the creative mind. The mistake is mine; perhaps in the future I will also present – filtered though, of course – the more unpleasant side of Romanian society.

On another level of “ideas”, this portfolio also wanted from the very beginning to earn “virtual money”, of course ironically, sometimes even sarcastically. Sometimes certain undemocratic forces or feudal masters of territories occupied by their small subjects – artists in this case – are capable of weighing down to the smallest detail the value of your artistic production. Well, here I found myself on a minefield.

However, I offered from pure generosity my work, effort, experience and time to the general public, thus thanking, on a parallel path, other creatives who publish their projects for everyone at the fabulous price of “zero”. This refers to open-source programs such as Inkscape, Blender, Wikipedia, and so many other things that have not yet fallen under the domination of cyber or political feudalism (I am amused by this expression circulating today among neo-Marxist philosophers). It is even said that the entire Internet still rests on work freely offered to global communities by obscure programmers of the ’80s–’90s.

It is possible that these “irregularities” are seen as true “loopholes” in the reasoning of some of these “Masters” and, to our shame, we are never truly prepared for the way they try to manipulate them. And they manipulate them in favor of complicated arguments with which they demonstrate their power and try to maintain their domination over… whoever they consider necessary or appropriate. From a photo offered freely to the public you can sometimes end up thrown into the street or even dead in a ditch, after years and years of negotiations in absurd planes, languages, devoid of logic, morality, ethics. Let us hope, however, that these situations appear only in books or science-fiction films, lol.

And here I am, around 2023 or 2024, starting to download videos from Pexels as well. I was taking the next natural step, from photography toward a very old fascination of mine: film. That is how I discovered the content of the Russian team Cottonbro, which even today occupies the first place in the Pexels rankings. Billions of views, maybe hundreds of millions of downloads. The photos and video fragments are nicely grouped into various themes, with countless frames and variations that I sometimes discovered in the content of creators from all over the world.

I edited a great number of videos using their content, thinking about the massive amount of work, resources and time the team had consumed. On the other hand, their clients are huge corporations and probably these free materials were used extensively after a while. There are indeed many artists who use the Pexels platform as a portfolio in search of clients (I do not). Cottonbro are certainly professionals, they have extremely advanced and expensive equipment, flawless logistics. They were a mystery to me at that time.

Over time, while watching what I had edited from the fragments they provided, I began to have some suspicions. I kept finding there too often jokes that seemed strangely… Romanian. Too many characters seemed familiar to me, and certain situations extremely similar to what I had experienced in my past, even the distant one. On the other hand, you might think that all artists resemble each other a bit in these creative evolution processes and that, in fact, they are united by the same problems, struggles, and ultimately their lives are not that atypical or strange.

Let me now tell you what I suspected (projected) in every video in which I recognized these bizarre coincidences. But that will be in tomorrow’s continuation.

(to be continued)