PAUL SELING

Varianta în limba română

„Dragi elevi, astăzi vin cu o temă care vi se va părea extrem de interesantă. Acum că avansăm în gradul de manipulatori – cu cât mai insidioși, mai perfizi, cu atât mai bine – trebuie să gândim și niște manevre de precauție. Nu putem risca să fim vreun moment vizibili, trebuie să lucrăm neapărat într-o structură ierarhică, downloadând intențiile și ideile noastre gradual către targetul nostru.

Ne folosim pe cât posibil de dușmanii noștri, aruncându-le câte o pistă falsă către victima potențială, servindu-le liminal informația că aceasta este o posibilă amenințare pentru ei sau pentru grupul lor de interese (amenințarea poate fi una din trecut, ascunsă vederii, una prezentă sau una din viitor).

În acest fel lovim mai multe păsări cu aceeași piatră. Oricare ar fi rezultatul, nu ne vom murdări pe mâini, alții ne vor face treaba și putem liniștiți să plecăm în Caraibe sau Bali, urmărind de pe plajă, pe telefon chiar, firul evenimentelor.

Dar vreau să facem azi niște schițe de detaliu. Totuși, totuși, mișcările în teren trebuie gândite cu atenție. Altfel, nu numai că putem părea aliaților noștri niște amatori, dar ne și punem în pericol imaginea sau prestanța în propria structură ierarhică sau în public. Este important să ne menținem supușii nu numai în schema de putere, dar și să-i putem refolosi în viitor și să ne afirmăm ascendentul asupra lor în mod constant. Greșeli eventuale, bâjbâieli fără sens nu sunt permise vederii, iar dacă acest lucru chiar se întâmplă trebuie să atribuim cauzele altcuiva.

Uneori, aidoma unor femei lipsite de caracter, care nu-și asumă niciodată propriile greșeli, putem arunca vina chiar în spatele supușilor. Facem asta nu numai pentru a-i acuza și a-i menține într-o stare de teamă – anticipând pedepse sau represalii – cât și pentru a putea justifica, la nevoie, sacrificarea lor în numele binelui colectiv. Putem face demonstrația și publică dacă vrem; astfel, vom da dovadă de responsabilitate, vom arăta comunității că știm să corectăm erori de comportament și că avem spirit didactic și (auto)critic. Cerându-și (sau nu) scuze, supușii noștri se vor retrage o perioadă în umilință, făcând penitențe, asumându-și greșelile.

După ce vor fi meditat la ce au făcut îi putem fie ierta, fie expulza din spețele sau rețelele noastre, în văzul Lumii sau pe ascuns. Depinde mult de fiecare caz în parte, însă avem o varietate de opțiuni la dispoziție. Să fim totuși cumpătați, v-aș sfătui eu! Resursa umană este valoroasă, educația ei și experiența în diverse spețe la fel. Să nu irosim capital uman în jocuri de imagine inutile; putem de multe ori manipula percepția publicului sau a comunității în așa fel încât greșelile grupurilor noastre să nu pară atât de grave. Un talent desăvârșit știe, prin metode deja bine cunoscute, să deturneze în final și această realitate în favoarea sa și să arunce întreaga vinovăție în spatele altcuiva, de preferință chiar a targetului. Începătorilor le recomand totuși retrageri tactice în umbra sentimentalismului autentic: putem afișa remușcare, regret, empatie, candoare sau, de ce nu, stupoare. Dacă vrem, putem face o donație simbolică unui ONG, unei asociații, putem îmbrățișa o familie nevoiașă sau, în cazuri extreme, putem ctitori un proiect vizibil comunității. Recomand totuși ca, în cazul în care chiar trebuie să cheltuim, s-o facem tot în interesul nostru.

Bun. Cum ne mascăm în fața celor pe care îi vom împinge la a se învrăjbi sau război între ei? Avem nevoie de răspândaci și de culegători de informație în primul rând. Vom lucra în lanțuri umane formate din mai mulți pioni, care transmit informația de la sursă până la target sau viceversa. Cel care este prezent în cercul intim al uneia dintre aceste grupări trebuie folosit întotdeauna ca element-tampon. Am mai discutat în trecut despre această tehnică: odată înfăptuită trădarea, extrasă și vehiculată informația – de obicei în ambele sensuri – putem fie sacrifica acest „buffer” („prezervativ”, în termeni colocviali), fie îl putem demonstra publicului. Asta aruncă, bineînțeles, o imagine proastă asupra grupului care l-a integrat, acceptat, întreținut; „prezervativul” va fi exclus sau nu, reeducat sau nu, reintegrat dacă se găsește vreo utilitate pentru dânsul după „înțelepțire”.

Este important ca, într-o campanie de manipulare de durată, în care asmuțim unul sau mai multe grupări împotriva unui target, să ținem în mod constant legătura și cu acesta din urmă. Altminteri, nu avem cum să aflăm rezultatele muncii noastre și nu ne putem rescrie, adapta tacticile pentru viitor. Deci este imperios necesar să avem nu numai culegători de date în anturajul acestuia, ci și grupări care minează activitatea lui online, în mediul profesional, în rândul administrației locale, al grupurilor sale de susținere.

Atât culegătorii de date, cât și cei care sustrag date personale, legale, profesionale pot fi folosiți la rândul lor ca „spații buffer”. Dacă campania noastră se întinde pe termen lung sau extrem de lung vom fi cu mare băgare de seamă. Trădările se află cu ușurință, informația se propagă rapid până te miri unde. Este mai practic să ne menținem trupele în speță cu diverse tipuri de recompense, să-i motivăm în mod constant; să-i flatăm, să-i distrăm uneori, să le fabricăm chiar și un statut social sau o imagine publică demnă de asocierea cu noi înșine.

Mare atenție! Nu orice tip de grup „prezervativ” este îndeajuns de naiv, incapabil de răspuns sau lipsit de informație. Accidente se pot întâmpla oricând, prezența unui băgător de seamă nedorit, ascuțit la minte, nu este exclusă în totalitate. E neapărat necesar să putem controla, șantaja și, la nevoie, chiar anihila fiecare pion în parte. Pentru a economisi timp și resurse, chiar în momentele în care dialogăm cu acesta putem face interogări nevinovate prin care aflăm despre el detalii compromițătoare, informații personale ș.a.m.d. Salvăm cu discreție toate aceste informații într-un dosar pe care îl ținem departe de ochii curioșilor.

(Aici cei mai experimentați ne vor semnala că în preajma acestui moment e disponibilă și o altă tehnică: cea a „plantării” de informație compromițătoare, jenantă, dificil de explicat sau justificat. Avem de obicei nevoie de un Personaj cu prestanță, Imagine Publică solidă, ce poate trece în prezența pionului sau targetului nostru printr-un moment dificil, împărtășindu-i câte ceva din „of”-urile sale. Mai devreme sau mai târziu pionul poate afla – sau nu – cu stupoare că informația, atunci dedicată doar urechilor sale sensibile, va fi „scăpată” pe nesimțite chiar în tabăra Dușmanului Marii Personalități. Cum acest fapt s-a soldat cu daune, pionul se va regăsi responsabil și bun de tras la răspundere de Personalitate sau chiar de Dușmanul acesteia. Putem fructifica cu succes și această situație și este chiar recomandat s-o facem. Dacă reușim să manipulăm targetul din ambele direcții ne putem felicita cu adevărat.)

Bun, nu vreau să vă obosesc astăzi prea mult. Am discutat despre niște abordări exersabile de cei cu experiență medie sau lungă în asemenea situații și începătorii s-ar putea simți nițel depășiți. Vreau doar să închei acest capitol cu un sfat prietenesc: am spus-o și la început, lucrăm cu intermediari, la a doua, a treia sau chiar a zecea mână. Nu ne lăsăm vizibili niciodată; nici noi, nici scopurile noastre finale.

Trebuie să ne evaluăm cu atenție targetul, familia lui, grupul său de susținere; nu în ultimul rând ne interesăm de sursa lui de venit, de eventuale metode sau căi de evadare din speța noastră. Cu cât ocupăm mai multe din gradele lui de libertate, cu atât mai controlată și mai sigură este manipularea noastră. Cu cât arătăm mai multă măiestrie, cu atât aliații, publicul și chiar unii dintre pionii pe care îi aruncăm în luptă ne vor aprecia mai mult. Putem „juca” fie estetic, fie „murdar”, în funcție de dinamica acțiunii, durata campaniei, mișcările de trupe – ale noastre sau cele inamice.

Nota bene: personalul nostru auxiliar, cel care intră în spațiul personal al targetului, trebuie să fie, măcar la început, diferit de noi; ca imagine, ca personalitate, ca mentalitate poate. În acest fel ținta noastră nu ne poate identifica la nivel de tipologie umană și, dacă începe să caute o explicație, va avansa mult și bine în direcția greșită. Depinde de noi dacă, pe măsură ce acesta caută agresori, manipulatori, aruncăm înaintea pașilor săi alte grupuri de interese sau potențiale victime.

Dacă am reuși, of, dacă chiar am reuși ca targetul nostru să se izoleze complet – de teama noastră, îngrozit de metodele puse în operă, uimit de abilitatea mișcărilor de trupe, șocat de caracterul actorilor, umilit de grotescul situației – atunci am fi mai degrabă câștigători. În acest fel ținta noastră nu mai e capabilă de vreun răspuns, nu mai înțelege nimic din ce se pune la cale sau i se pune în spate și poate, poate că panica sau paranoia se pot instala în liniște în mințile tuturor, continuându-ne munca în mod firesc, elegant, conclusiv.”

_____________________________________________________________________________________

English version

“Dear students, today I bring you a topic that will seem extremely interesting to you. Now that we are advancing in rank as manipulators — the more insidious and perfidious we become, the better — we must also think about precautionary maneuvers. We cannot risk becoming visible at any moment; we absolutely must operate within a hierarchical structure, gradually downloading our intentions and ideas toward our target.

Whenever possible, we make use of our enemies by throwing them false leads toward the potential victim, subtly feeding them the idea that this person represents a possible threat to them or to their group of interests (the threat may belong to the past and remain hidden from sight, it may be present, or it may lie in the future).

In this way we kill several birds with one stone. Whatever the outcome may be, we will not dirty our own hands; others will do the work for us while we calmly depart to the Caribbean or Bali, following the course of events from the beach, perhaps even on our phones.

But today I would like us to sketch out some finer details. Movements in the field must nevertheless be carefully considered. Otherwise, not only may we appear amateurish in the eyes of our allies, but we also endanger our image or prestige within our own hierarchy or before the public. It is important not only to keep our subordinates within the structure of power, but also to be able to reuse them in the future and constantly reaffirm our dominance over them. Possible mistakes, meaningless fumbling, are not permitted to become visible; and if such things do occur, we must attribute the blame elsewhere.

Sometimes, much like women lacking character who never assume responsibility for their own mistakes, we may cast the blame directly upon our subordinates. We do this not only to accuse them and maintain them in a state of fear — anticipating punishments or reprisals — but also so that, if necessary, we may justify sacrificing them in the name of the collective good. We may even stage the demonstration publicly if we wish; thus we will appear responsible, showing the community that we know how to correct behavioral errors and that we possess a didactic and (self-)critical spirit. Apologizing — or not — our subordinates will withdraw for a period into humiliation, performing acts of penitence and assuming responsibility for their mistakes.

After they have reflected upon what they have done, we may either forgive them or expel them from our operations or networks, publicly or secretly. Much depends on each individual case, yet we possess a variety of options at our disposal. Still, I would advise moderation! Human resources are valuable; their education and experience in various operations are equally valuable. Let us not waste human capital on useless image games. We can often manipulate public or community perception in such a way that the mistakes of our groups do not appear so serious. A perfected talent knows, through already well-known methods, how ultimately to redirect even this reality in its own favor and cast the entire blame upon someone else — preferably the target itself. Beginners, however, I would recommend tactical retreats into the shadow of authentic sentimentality: we may display remorse, regret, empathy, candor, or even astonishment. If we wish, we may donate symbolically to an NGO or association, embrace a needy family, or, in extreme cases, sponsor a project visible to the community. Still, I recommend that if we truly must spend resources, we do so in our own interest.

Good. How do we disguise ourselves before those whom we intend to push into hostility or conflict with one another? First and foremost, we need rumor spreaders and information gatherers. We shall work through human chains formed from several pawns who transmit information from the source to the target and back again. The person present within the intimate circle of one of these groups must always be used as a buffer element. We have discussed this technique before: once the betrayal has been carried out, once the information has been extracted and circulated — usually in both directions — we may either sacrifice this ‘buffer’ (‘condom,’ in colloquial terms) or publicly expose it. Naturally, this casts a poor image upon the group that integrated, accepted, and maintained them; the ‘condom’ may or may not be excluded, reeducated or not, reintegrated if some utility can still be found for them after their ‘enlightenment.’

It is important that, in a long-term manipulation campaign where we incite one or more groups against a target, we maintain constant contact with the target itself. Otherwise, we have no way of discovering the results of our labor and cannot rewrite or adapt our tactics for the future. Therefore it is imperative that we possess not only data gatherers within the target’s entourage, but also groups that undermine their online activity, professional environment, local administration, and support circles.

Both the data gatherers and those who steal personal, legal, or professional information may themselves be used as ‘buffer spaces.’ If our campaign extends over a long or extremely long period, we must proceed with great caution. Betrayals are easily uncovered; information spreads rapidly to unimaginable places. It is more practical to maintain our troops through various forms of rewards, constantly motivating them; flattering them, entertaining them at times, even fabricating for them a social status or public image worthy of association with ourselves.

Great care! Not every kind of ‘buffer group’ is sufficiently naïve, incapable of response, or uninformed. Accidents may happen at any time; the presence of an unwanted observer, sharp-minded and perceptive, cannot be entirely excluded. It is absolutely necessary that we be able to control, blackmail, and if necessary even neutralize every pawn individually. To save time and resources, during conversations with such individuals we may ask seemingly innocent questions through which we obtain compromising details, personal information, and so forth. We discreetly save all of this information in a file kept far from curious eyes.

(Here the more experienced among us will point out that another technique becomes available around this stage: the ‘planting’ of compromising, embarrassing information difficult to explain or justify. We usually need a Figure of prestige, with a strong Public Image, who can pass through a difficult moment in the presence of our pawn or target, sharing some of their personal troubles. Sooner or later the pawn may discover — or perhaps not — with astonishment that the information once entrusted solely to their sensitive ears has quietly ‘leaked’ into the camp of the Great Personality’s Enemy. Since this results in damages, the pawn will find themselves held responsible and subject to punishment either by the Personality or even by the Enemy itself. We may profit successfully from this situation as well, and indeed it is recommended that we do so. If we succeed in manipulating the target from both directions, then we may truly congratulate ourselves.)

Good, I do not wish to tire you too much today. We have discussed approaches suitable for those with medium or long experience in such situations, and beginners may feel somewhat overwhelmed. I simply wish to end this chapter with a friendly piece of advice: as I said from the beginning, we work through intermediaries, at second-, third-, or even tenth-hand distance. We never allow ourselves to become visible; neither we nor our ultimate objectives.

We must carefully evaluate the target, their family, and their support group; not least of all, we must investigate their source of income and any possible methods or paths of escape from our operation. The more of their degrees of freedom we occupy, the more controlled and secure our manipulation becomes. The more mastery we display, the more our allies, the public, and even some of the pawns we throw into battle will appreciate us. We may ‘play’ either aesthetically or ‘dirty,’ depending on the dynamics of the operation, the duration of the campaign, and the movements of troops — ours or the enemy’s.

Nota bene: our auxiliary personnel, those who enter the target’s personal space, must at least initially be different from us — in appearance, personality, perhaps mentality as well. In this way our target cannot identify us at the level of human typology, and if they begin searching for an explanation, they will advance farther and farther in the wrong direction. It depends on us whether, as they search for aggressors or manipulators, we place before their steps other interest groups or potential victims.

If we could succeed — oh, if we could truly succeed — in causing our target to isolate themselves completely, out of fear of us, horrified by the methods put into motion, astonished by the skill of troop movements, shocked by the character of the actors, humiliated by the grotesque nature of the situation, then we would indeed be the victors. In this way our target becomes incapable of offering any response, no longer understands anything being plotted or placed behind them, and perhaps panic or paranoia may quietly settle into everyone’s minds, continuing our work naturally, elegantly, conclusively.”