PAUL SELING

Varianta în limba română

„Bună dimineața, dragi elevi și studenți! Iată că peste noapte ați meditat puțin la cele discutate ieri după-masă și v-ați stabilit probabil tema de lucru, v-ați ales un target din proximitate pe care să vă testați talentele de mici manipulatori. Haideți să lucrăm puțin „din mers”, adaptându-ne tacticile în funcție de acțiunile acestuia, ale contextului, ale grupului său de susținători. Nu este greșit deloc să testăm tot timpul „apele”, să inspectăm fiecare din aceste medii în mod constant, în așa fel încât să rămânem la curent cu reacțiile și să integrăm feedback-ul. Nu putem lucra pe întuneric, dragii mei, și nici nu este indicat să rămânem prea mult „în urma evenimentelor”. Până la urmă suntem totuși o comunitate, e nevoie să menținem sentimentul coeziunii, aparența calmului; altfel, activități uzuale, productive, nu-și pot urma cursul așa cum este cuvenit, necesar.

Vorbeam ieri despre „coborârea” discursului unui potențial target, modularea lui prin asocieri lingvistice facile, vulgare, prin scoaterea din context a unui cuvânt, a unei noțiuni enunțate de acesta. Prima noastră idee este s-o izolăm chirurgical și apoi s-o arătăm publicului larg, înconjurând-o de noi sensuri, aruncând o undă de îndoială asupra moralității, talentului, profesionalismului, caracterului acestui individ.

Dar poate am greșit! Poate ne-am pripit asociind prea repede 2-3 noțiuni și feedback-ul a fost negativ. S-a simțit undeva, poate, că punem la cale un fals. Sau poate specialiștii noștri fie s-au gândit la o abordare mai fructuoasă, au sesizat anumite inadvertențe sau au prevăzut un posibil eșec al demonstrației.

Nu disperăm! Oricând putem arunca în schemă un nou personaj. Vai, dragi copii, nu-i așa că nu v-ați așteptat la o asemenea idee năstrușnică? Păi, până la urmă, și oamenii sunt „cuvinte” într-un vocabular complex, colorat, frumos articulat: cel al umanității noastre, al comunității, al nației, al societății globale chiar.

Este frumoasă această idee, acest concept! Într-o societate în care trăim și „mâncăm manipulare pe pâine”, Omul se supune fără să crâcnească celor Puternici. Ei știu mai bine, folosindu-se de minți atotștiutoare, având informația corectă, „mișcând” în teritoriu resurse financiare, logistice, umane, ce trebuie făcut pentru propășirea tuturor celor implicați, prezenți în speță. Astfel, Omul devine nu numai pion manipulabil, dar și elementul de bază, un adevărat „Lego brick” al unui complex eșafodaj al Puterii. În acest fel noi proslăvim idealurile Umaniste și îi împlinim dezideratele.

Omul poate verbaliza, poate culege informații, poate disemina zvonuri – false sau adevărate. El demonstrează, invocă principii, tace sau vorbește „la comandă”, manipulează la rândul lui, se poate asocia sau disocia în funcție de deciziile echipei de management care îi reprezintă interesele. La nevoie el poate fi salvat sau sacrificat pentru un adevăr superior, atent selecționat sau antrenat, educat sau reeducat în aceste scopuri. În acest complex joc de strategie este totuși important să ne ținem nasul aplecat în propria oală și să vedem în jur doar atât cât ni se recomandă, cât ni se permite. Cei care ne conduc au o vedere panoramică atât de extinsă, „bat” cu privirea atât de departe încât putem avea încredere netărmurită în ei.

Astfel, asocierea targetului nostru cu un alt personaj (cuvânt) ce poartă în comunitate o semnificație „derogatorie” îl va „coborî” negreșit. Poate targetul nostru a fost văzut pe stradă oferind o pâine sau o cutie de lapte unei mame de altă etnie. Avem soluția! Inducem publicului nostru ideea că individul plătește acestei etnii o formă de „mită”, cerând sau oferind informații, sponsorizând acțiuni nefaste, distructive, puse la cale de terțe părți, cu ajutorul acestui intermediar. În bezna necunoașterii are loc acea proiecție de care niciun cetățean responsabil și informat nu se poate feri. Ne temem de ce nu cunoaștem și atunci credem orice balivernă, lăsând pe seama celor responsabili orice fel de acțiune corectivă sau punitivă.

Dar poate nu avem pe moment acest tip de demonstrație de făcut, poate o lăsăm pe mai târziu. Avem însă în paleta noastră de culori alte „găuri negre” în care comunitatea poate arunca cu ură, dispreț sau măcar îndoială. Putem asocia, spre exemplu, targetul nostru cu imaginea unor minorități sexuale mai puțin agreate de public: homosexuali, transsexuali, lesbiene. Dacă nici aici nu avem suficiente rezultate, poate găsim un om al străzii, poate un mic consumator de droguri, poate un bețivan, un vagabond.

Dacă nici așa nu reușim, atunci e cazul să coborâm și mai „jos”. Intrăm acum într-un paletar de nuanțe sumbre: perversități, crime, terorism, violuri, sperjururi, mită, corupția cea mai greu de depistat. Vom fi atenți să evaluăm în detaliu imaginea publică a targetului pentru a-l putea asocia – direct sau indirect – cu acest tip de rețele sau acțiuni. Dacă această imagine este, spre disperarea noastră, încă prea „curată” sau targetul prea „vizibil”, revenim cu insistență la metodele descrise anterior. Perseverăm, muncind cu îndârjire până „ne iese”. Nu avem cum să greșim, cum să ratăm finalul! Doar am murdărit această imagine, am poluat mințile publicului, am rotit suficient de mult „cadrele” în „sistem” încât, la nevoie, nimeni să nu mai deosebească adevărul de minciună. La naiba, chiar am muncit aici ani de zile, decenii întregi! Cum am putea accepta ca întreaga noastră existență, întregul sens al vieților noastre să fie transformate în fum? Nici gând! Revenim la planșetă.

Așa. Cu cât mai bogată textura picturii noastre, cu atât mai insidioasă bănuiala publicului că aici se petrece ceva cu adevărat întunecat. Poate nici nu mai avem în vocabularul nostru – cel de cuvinte sau de oameni – elemente care pot descrie realitatea descoperită de noi auditoriului. Putem arunca în aceste momente piste false departe, în alte zone întunecate ale Lumii. Targetul nostru nu are aliații aici, la noi, exclamăm noi consternați! El este conectat cu mafia globală, ascultă de ordinele marilor Dictatori, este prieten bun cu Președintele unui Stat Totalitar! Împreună, într-o rețea secretă, invizibilă, prin limbaje și rețele specializate, ascunse complet vederii, trasează axele de dezvoltare ale ordinii mondiale, pornesc sau opresc războaie, ucid fără milă și discernământ.

Aici nu mai este nevoie de specialiștii noștri care, obosiți de atâta efort, se retrag în vastele lor apartamente pentru relaxare și refacere. Adevărul este acum prea vizibil, evidența ne sare în ochi, nu mai trebuie demonstrat nimic. S-a luat suficient de mult timp atitudine, s-a strigat de la toate ferestrele, pe și prin toate canalele, în toate grupurile sociale, mediile politice, economice, culturale. „Este groasă, neamule!” exclamă populația înfiorată de un sentiment obștesc cum n-a mai simțit până acum. „Simți că trăiești!”, își traduc între ei pensionarii și gospodinele, în timp ce fiii sau fiicele lasă pixul jos, conclusiv.

Vedeți, dragi elevi, cum persistența, constanța în acțiune, îndârjirea noastră au dat până la urmă rezultate? Cine, cine ar putea bănui că am lucrat atâția ani, că am aruncat în luptă sute, mii de oameni și că am deblocat și vehiculat atâtea resurse în acest scop? Adevărul se pierde în negura timpurilor, memoria publicului este acum îmbâcsită de nonsensuri și contradicții, atenția și puterea de concentrare a comunității slăbite. Nimeni nu știe de unde am pornit, ce-am avut de gând, greșelile noastre din trecut devin acum dibăcie, prostia devine ingeniozitate, delațiunea și turnătoria specialiștilor noștri acte de eroism.

În același timp, caracterul proactiv, intențiile constructive, spiritul pozitiv și idealist ale targetului au fost deturnate de masivitatea acțiunilor colective, susținute de dovezi de necontestat și de implicarea tuturor celor care au participat. De-a lungul vremurilor fiecare a știut cum a putut să acopere urmele manipulărilor, ale minciunii, ale falsului, punându-le pe seama acestui individ și a grupului său de susținători. Dar micile noastre greșeli de judecată, ipocrizia, josnicia, furturile, lăcomia, chiar și morțile celor mai puțin atenți care au călcat din greșeală în cursele dedicate targetului sunt acum șterse definitiv din carnetul de note al comunității. De asemenea, și cei care au lucrat „pe caiet” beneficiază de aceeași binevoitoare soartă.

Întorcând targetul nostru an după an pe toate fețele, falsificându-l până la un grotesc ce depășește capacitatea de înțelegere a majorității, suntem cu toții salvați. Nu ne mai rămâne decât să exclamăm acum că și Belzebut rămâne o frumoasă imagine, naivă, ce nu poate să descrie cu adevărat mintea și acțiunile acestui… (completați cu caractere de tipar și un font la alegere)

În caz că nici acest final nu dă rezultatul scontat, căutăm o figură bisericească cu prestanță și… poate o luăm de la capăt. Dar altfel, că poate ne-am plictisit.”

_____________________________________________________________________________________

English version

“Good morning, dear pupils and students! It seems that overnight you reflected a little upon what we discussed yesterday afternoon and have probably established your assignment, choosing a nearby target on whom to test your talents as little manipulators. Let us work a bit ‘on the move,’ adapting our tactics according to the actions of this individual, the surrounding context, and their group of supporters. There is nothing wrong with constantly ‘testing the waters,’ inspecting each of these environments continuously so that we remain up to date with reactions and can integrate feedback. We cannot work in darkness, my dear students, nor is it advisable to remain too far ‘behind events.’ After all, we are still a community; it is necessary to preserve the feeling of cohesion, the appearance of calm. Otherwise, ordinary productive activities cannot proceed as they properly and necessarily should.

Yesterday we spoke about the ‘lowering’ of a potential target’s discourse, its modulation through facile or vulgar linguistic associations, through taking a word or notion expressed by them out of context. Our first idea is to isolate it surgically and then present it to the wider public, surrounding it with new meanings, casting a shadow of doubt upon this individual’s morality, talent, professionalism, and character.

But perhaps we made a mistake! Perhaps we rushed too quickly into associating two or three notions and the feedback was negative. Somewhere, perhaps, people sensed that we were fabricating a falsehood. Or perhaps our specialists either thought of a more fruitful approach, noticed certain inconsistencies, or foresaw a possible failure of the demonstration.

We do not despair! At any moment we may introduce a new character into the scheme. Ah, dear children, isn’t it true that you did not expect such a mischievous idea? After all, people themselves are also ‘words’ within a complex, colorful, beautifully articulated vocabulary: that of our humanity, our community, our nation, even global society itself.

It is a beautiful idea, this concept! In a society where we live and ‘consume manipulation like daily bread,’ Man submits without protest to the Powerful. They know better, making use of all-knowing minds, possessing the correct information, ‘moving’ financial, logistical, and human resources across the territory in order to determine what must be done for the prosperity of all those involved in the matter at hand. Thus, Man becomes not only a manipulable pawn but also the basic element, a true ‘Lego brick’ in a complex scaffolding of Power. In this way we glorify Humanistic ideals and fulfill their aspirations.

Man can verbalize, gather information, disseminate rumors — false or true. He demonstrates, invokes principles, remains silent or speaks ‘on command,’ manipulates in turn, may associate or dissociate himself depending on the decisions of the management team representing his interests. When necessary he may be saved or sacrificed for a higher truth, carefully selected or trained, educated or reeducated for these purposes. In this complex strategic game, however, it is important to keep our noses lowered into our own pot and see around us only as much as we are advised or permitted to see. Those who lead us possess such an extensive panoramic vision, can see so far into the distance, that we may place boundless trust in them.

Thus, associating our target with another character (word) that carries a ‘derogatory’ significance within the community will undoubtedly ‘lower’ them. Perhaps our target was seen on the street offering bread or a carton of milk to a mother of another ethnicity. We have the solution! We induce in our audience the idea that the individual is paying this ethnic group a form of ‘bribe,’ requesting or offering information, sponsoring harmful and destructive actions orchestrated by third parties through this intermediary. Within the darkness of ignorance occurs that projection from which no responsible and informed citizen can escape. We fear what we do not understand, and therefore we believe any absurdity, leaving to the responsible authorities every kind of corrective or punitive action.

But perhaps at the moment we do not have this type of demonstration to perform; perhaps we save it for later. We do, however, possess within our palette other ‘black holes’ into which the community may throw hatred, contempt, or at least suspicion. We may associate, for example, our target with the image of sexual minorities less accepted by the public: homosexuals, transsexuals, lesbians. And if even here we do not achieve sufficient results, perhaps we find a homeless person, a small-time drug user, a drunkard, a vagabond.

If even this fails, then it is time to descend even ‘lower.’ We now enter a palette of dark shades: perversions, crimes, terrorism, rape, perjury, bribery, corruption of the hardest kind to detect. We shall carefully evaluate the public image of the target in order to associate them — directly or indirectly — with such networks or actions. If this image is, to our despair, still too ‘clean,’ or if the target remains too ‘visible,’ then we return insistently to the methods described earlier. We persevere, working stubbornly until ‘it works.’ There is no way we can fail, no way we can miss the ending! After all, we have already stained this image, polluted the minds of the public, rotated the ‘frames’ within the ‘system’ long enough that, when necessary, no one can any longer distinguish truth from lies. Damn it, we have worked here for years, entire decades! How could we accept that our entire existence, the whole meaning of our lives, be transformed into smoke? Certainly not! Back to the drawing board.

Yes. The richer the texture of our painting, the more insidious the public suspicion that something truly dark is happening here. Perhaps we no longer even possess, within our vocabulary — whether of words or of people — elements capable of describing to the audience the reality we have discovered. At such moments we may cast false leads far away, into other dark regions of the World. Our target has no allies here among us, we exclaim in outrage! They are connected to the global mafia, obey the orders of great Dictators, are close friends with the President of a Totalitarian State! Together, within a secret and invisible network, through specialized languages and systems hidden entirely from sight, they trace the axes of global development, start or stop wars, kill without mercy or discernment.

At this point our specialists are no longer needed; exhausted by so much effort, they retreat into their vast apartments for relaxation and recovery. The truth is now too visible, the evidence leaps before our eyes, nothing more needs to be demonstrated. A sufficient amount of outrage has already been expressed, enough shouting has echoed from every window, across and through every channel, within every social group, political, economic, and cultural environment. ‘Things are serious, folks!’ exclaims the population, shaken by a collective feeling unlike anything they have ever experienced before. ‘You feel alive!’ pensioners and housewives translate among themselves, while sons and daughters set down their pens with finality.

Do you see, dear students, how persistence, consistency in action, and our stubborn determination have finally produced results? Who, who could possibly suspect that we have worked for so many years, that we have thrown hundreds, thousands of people into this struggle, that we have unlocked and mobilized so many resources for this purpose? Truth disappears into the fog of history, the public memory is now clogged with nonsense and contradictions, the community’s attention span and concentration weakened. No one remembers where we started or what we originally intended; our mistakes of the past now become skillfulness, stupidity becomes ingenuity, and the informing and denunciations of our specialists become acts of heroism.

At the same time, the proactive character, constructive intentions, positive and idealistic spirit of the target have been diverted by the massive scale of collective actions, supported by indisputable evidence and by the involvement of everyone who participated. Throughout the years, everyone has known, in their own way, how to cover the traces of manipulation, lies, and falsification by attributing them to this individual and their group of supporters. But our own small errors of judgment, hypocrisy, vileness, thefts, greed, even the deaths of those less attentive who accidentally stepped into traps meant for the target, are now permanently erased from the community’s record book. Likewise, those who worked ‘off the books’ benefit from the same benevolent fate.

By turning our target over year after year from every angle, falsifying them into a grotesque beyond the understanding of the majority, we are all saved. All that remains now is for us to exclaim that even Beelzebub remains a beautiful, naïve image incapable of truly describing the mind and actions of this… (complete using capital letters and a font of your choice).

And if even this ending does not produce the desired result, we search for a prestigious religious figure and… perhaps we begin again from the start. Only differently this time, because perhaps we have grown bored.”