PAUL SELING

Varianta în limba română

„Dragii mei, haideți să facem astăzi, la seminarul nostru de după-amiază, un exercițiu de imaginație și să aplicăm în practică câte ceva din învățăturile predate în semestrul trecut.

Tema de azi este următoarea: se dă un target individual care are un discurs public poate prea consecvent, prea elevat, poate prea elegant; poate că manipularea noastră este de asemenea în pericol de a fi descoperită, descifrată, înțeleasă de un număr de persoane statistic semnificativ. Cine știe, poate targetul are și conexiuni, surse de inspirație, mentori greu de depistat, de înțeles, de „dibuit”. Poate face parte din rețele de susținere necunoscute sau inaccesibile nouă.

Ei, vă place tema noastră? Pariez că o considerați deja ca fiind o frumoasă provocare și că ambițiile voastre de mici Machiavelli au fost zgândărite nițel.

Bun. Primul nostru pas va fi să analizăm nițel produsul, munca, cariera acestui individ. Cum nu suntem toți experți în orice domeniu, putem cere asistența profesioniștilor în ariile acoperite de target. Poate îi informăm parțial pe acești experți sau poate chiar deloc despre intențiile noastre. Poate modificăm nițel adevărul pentru a-i antrena în speță cu mai mult aplomb și interes. La urma urmei, nu merită să cheltuim resurse acolo unde putem obține rezultate bune fără niciun efort financiar, nu-i așa? Să fim chibzuiți este nu numai o formă de eleganță în demonstrație, ci și o bună dovadă că avem spirit practic, că suntem pragmatici și că avem o judecată sănătoasă. Și, de ce nu, în spațiul public al mentalului colectivității, acțiunile noastre vor fi văzute și interpretate din mai multe unghiuri: vor fi văzute ca sarcasm de unii, umor fin de alții sau de-a dreptul artă dibace pentru specialiști.

A coborî nivelul discursului acestui target este eminamente necesar. Ei, dragii mei, cuvântul „a coborî” conține în el însuși atitudine derogatorie și atunci îl putem înlocui cu un termen alternativ: „a modula”. Cu toate acestea, astăzi, aici, pentru simplitatea explicației, continuăm cu alegerea noastră inițială, „coborârea”.

Se știe că un om idealist nu prea se gândește la „prostii”. Din motive obscure, cei care muncesc cu ambiție și perseverență pentru atingerea unui scop, în numele unui ideal, mânați de ambiții constructive – pentru ei înșiși și chiar și pentru cei din jur – nu gândesc neapărat prin asocieri de simboluri uzitate în limbajul colocvial. Spre siderarea noastră, ei nu râd întotdeauna la glume „de autobază” (iertată-mi fie asocierea, autobazele sunt frumoase și parchează deseori utilaje complicate, create poate tot de asemenea oameni). Vulgaritatea le repugnă sau pur și simplu nu au dezvoltat suficienți receptori pentru asta – poate n-au primit o atare educație din familie sau în mediile în care au circulat. Mai mult, glumițele comunitare le trec uneori razant pe lângă urechi fără măcar să le recepționeze.

Trist, foarte trist! Acești oameni nu se știu bucura de multe din experiențele care fac dintr-o comunitate ceea ce ar trebui să fie: un grup sudat, comunicativ, conectat, unit prin cuget și simțiri întru idealuri comune. Cu toate acestea, speranțele noastre nu sunt total pierdute: aceste specimene pot fi reeducate la nevoie; și dacă nu reeducate, măcar înștiințate că mai există în spectrul emoțional și asemenea „culori”. Cu timpul, prin expuneri repetate, putem chiar găsi în ei, dacă nu înțelegere, măcar o formă de răspuns, cât de cât. Așa avem în sfârșit confirmarea că și aceste personalități atipice sunt, până la urmă, umane și că pot fi înțelese. Să fim generoși cu timpul, cu resursele noastre, să avem răbdare cu fiecare Om este o virtute! Așa dăm dovadă de spirit civic, de înțelepciune, de altruism și de spirit inclusiv.

Revenim acum la ideea cu care am pornit discuția noastră: după consultări minuțioase cu specialiștii, începem să înțelegem în detaliu cadrul general în care vom lucra – analizăm concepte teoretice ce stau în spatele muncii targetului, contextul în care acesta evoluează, referințele culturale, istorice, filosofice sau științifice la care apelează. Putem consulta chiar și un psiholog care să completeze tabloul general cu înțelegerea bazei afective pe care se sprijină ambiția celui în cauză. Vom evalua și posibilitatea ca toată activitatea lui să ajungă în alte rețele sociale și vom lua măsuri ca acest lucru să nu se întâmple; sau, dacă totuși se întâmplă, să lucrăm preventiv, asigurându-ne nu numai că le cunoaștem, dar și că le putem deturna interesul, atenția și resursele în favoarea noastră. Și, cel mai important lucru, să mascăm intențiile noastre manipulative, evitând orice risc de a ne fi descoperit scopul și metodele.

Acum că am înțeles „unde și cum ne poziționăm”, ne-am definit ariile de expertiză și acțiune, este timpul să „modulăm” discursul targetului și să atragem în speță diverse categorii de public ce vor acționa în favoarea noastră.

Asociem deci elementelor componente ale acestui discurs noțiuni derogatorii. Dar trebuie să fim abili. Pentru un efect de durată, dar sigur, nu putem începe cu salturi prea bruște, cu modificări radicale ale dinamicii firului epic pe care dorim să-l construim. Să fim cumpătați, răbdători și să „coborâm” în etape acest discurs. („În trepte”, ar spune unii, mai slabi de înger, spre amuzamentul specialiștilor.)

Poate că găsim în munca targetului nostru un cuvânt, un simbol, o noțiune interpretabilă. Vom insinua și vom garanta publicului, prin prestanța noastră și a specialiștilor, că acesta este de fapt adevărul, realitatea: fie e vorba de o „scăpare inconștientă”, fie autorul chiar a strecurat cu bună știință în discurs o noțiune discutabilă, efectul este același. Asocierea poate fi vulgară sau poate sa pară că contestă un principiu drag nouă sau publicului nostru: de la idealuri umaniste la libertăți sexuale, de la adevăruri absolute la simboluri religioase, totul este permis și ne este accesibil.

Bineînțeles, acțiunea depinde de publicul căruia adresăm demonstrația. E recomandat ca în spațiul comunitar să folosim asocieri mai accesibile omului simplu, poate pline de umor – sordid, elevat, abstract sau ilogic. În comunități mai „înalte” putem alege liniștiți din variantele mai soft enumerate mai sus.

Să știți, dragii mei, că putem obține efecte masive prin simpla combinare a acestor categorii de public. De la râsete zgomotoase de grup până la scandalizarea unor părți mai sensibile, vătămate de asemenea asocieri, de la siderare la milă creștină, de la lacrimi până la huiduieli publice, avem în paletarul nostru o varietate aproape infinită de rezultate. Trebuie să subliniez și aici: e vorba nu numai de gust personal, dar și de cel al auditoriului nostru, plus de strategiile noastre pe termen lung.

Ei bine, să nu ne entuziasmăm prea repede! A „coborî” înspre vulgaritate discursul targetului nostru nu este suficient. Unii, mai abili, pot intui sau pot afla intențiile noastre și se pot replia. Ei pot oferi un răspuns, ne pot analiza metodele și le pot explicita; pot pur și simplu, prin ambiție, experiență și muncă susținută, să își continue nestânjeniți evoluția. Ba mai mult, anturajul, familia, oameni neutri sau neștiutori pot afla detalii despre situație sau despre metodele noastre ascunse.

În cazul în care targetul dovedește o rezistență bizară la acest tip de acțiuni, vom lărgi aria noastră de acțiune în spațiu, vom consulta alți și alți specialiști, vom căuta alte categorii de public, vom apela la alte resurse. Să nu ne panicăm! Vom continua acest proces atât timp cât este necesar: lună după lună, an după an, deceniu după deceniu dacă e nevoie. Cine ne grăbește și unde? Atunci când ne-am fixat în minte un scop este important să-l urmărim până la capăt.

Altfel, publicul nostru va considera că suntem inabili, asociații ne pot părăsi și eforturile noastre vor fi fost în zadar. În plus, cine are nevoie de o imagine proastă – cea publică, cea în fața partenerului, a familiei, a prietenilor sau chiar cea de dimineață, pe care o vedem doar noi stând în fața oglinzii?

(va urma)

_____________________________________________________________________________________

English version

My dear students, let us, during this afternoon’s seminar, engage in a small exercise of imagination and put into practice some of the teachings discussed last semester.

Today’s topic is the following: imagine an individual target whose public discourse may be too consistent, too elevated, perhaps too elegant; perhaps our manipulation itself is also at risk of being discovered, deciphered, understood by a statistically significant number of people. Who knows, perhaps the target also has connections, sources of inspiration, mentors difficult to detect, understand, or ‘track down.’ Perhaps they are part of support networks unknown or inaccessible to us.

Well then, do you like our topic? I bet you already consider it a beautiful challenge and that your little Machiavellian ambitions have been stirred a bit.

Good. Our first step will be to analyze the product, work, and career of this individual. Since we are not all experts in every field, we may request the assistance of professionals in the areas covered by the target. Perhaps we partially inform these experts — or perhaps not at all — about our intentions. Perhaps we slightly alter the truth in order to involve them in the matter with greater enthusiasm and interest. After all, there is no point spending resources where good results can be obtained without any financial effort, right? To be frugal is not only a form of elegance in demonstration, but also proof that we possess practical spirit, pragmatism, and sound judgment. And why not — in the public space of the collective mind, our actions will be viewed and interpreted from multiple angles: some will see them as sarcasm, others as refined humor, or even skillful artistry in the eyes of specialists.

Lowering the level of this target’s discourse is eminently necessary. Ah, my dear students, the word ‘to lower’ already contains within itself a derogatory attitude, and thus we may replace it with an alternative term: ‘to modulate.’ Nevertheless, today, here, for the sake of simplicity, we shall continue using our initial choice: ‘lowering.’

It is well known that idealistic people rarely concern themselves with ‘nonsense.’ For obscure reasons, those who work with ambition and perseverance toward achieving a goal, in the name of an ideal, driven by constructive ambitions — for themselves and even for those around them — do not necessarily think in the language or symbolic associations commonly used in colloquial speech. To our astonishment, they do not always laugh at crude ‘garage jokes’ (forgive the association; garages are beautiful places and often shelter complex machinery, perhaps also created by such people). Vulgarity repulses them, or they simply have not developed enough receptors for it — perhaps they did not receive such an education from their families or within the environments they moved through. Moreover, community jokes sometimes pass by their ears without them even registering them.

Sad, very sad! Such people do not know how to enjoy many of the experiences that make a community what it ought to be: a united, communicative group, connected and bound together in thought and feeling toward common ideals. Nevertheless, our hopes are not entirely lost: these specimens can be reeducated if necessary; and if not reeducated, at least informed that such ‘colors’ also exist within the emotional spectrum. Over time, through repeated exposure, we may even find within them, if not understanding, then at least some form of response. Thus we finally obtain confirmation that even these atypical personalities are, in the end, human and can be understood. To be generous with our time and resources, to have patience with every Human being, is a virtue! In this way we demonstrate civic spirit, wisdom, altruism, and inclusiveness.

Now let us return to the idea from which we began our discussion: after meticulous consultations with specialists, we begin to understand in detail the broader framework in which we shall operate — we analyze the theoretical concepts behind the target’s work, the context in which they evolve, the cultural, historical, philosophical, or scientific references they rely upon. We may even consult a psychologist to complete the broader picture by understanding the emotional foundation behind the person’s ambition. We shall also evaluate the possibility that all of their activity may spread into other social networks, and we shall take measures to ensure that this does not happen; or, if it does happen, we shall work preventively, ensuring not only that we know these networks, but that we can also divert their interest, attention, and resources in our favor. And most importantly, we must conceal our manipulative intentions, avoiding any risk of our goals and methods being discovered.

Now that we understand ‘where and how we position ourselves,’ having defined our areas of expertise and action, it is time to ‘modulate’ the target’s discourse and attract various categories of audience that will act in our favor.

We therefore associate the components of this discourse with derogatory notions. But we must be skillful. For a lasting yet safe effect, we cannot begin with sudden leaps or radical changes in the dynamic of the narrative thread we wish to construct. Let us be moderate, patient, and ‘lower’ this discourse gradually. (‘In steps,’ some weaker souls might say, to the amusement of specialists.)

Perhaps we find in our target’s work a word, a symbol, a notion open to interpretation. We shall insinuate and assure the public, through our own authority and that of the specialists, that this is in fact the truth, reality itself: whether it is an ‘unconscious slip’ or whether the author knowingly inserted a questionable notion into the discourse, the effect is the same. The association may be vulgar, or we can imply that it challenges a principle dear to us or to our audience: from humanistic ideals to sexual freedoms, from absolute truths to religious symbols, everything is permitted and accessible to us.

Naturally, the action depends on the audience to whom we address the demonstration. In community spaces, it is recommended to use associations more accessible to ordinary people, perhaps full of humor — sordid, elevated, abstract, or illogical. In more ‘refined’ communities, we may calmly choose from the softer variants mentioned earlier.

You should know, my dear students, that we can achieve massive effects simply by combining these categories of audience. From loud collective laughter to the outrage of more sensitive individuals wounded by such associations, from astonishment to Christian pity, from tears to public booing — our palette offers an almost infinite variety of results. I must emphasize here as well: it is a matter not only of personal taste, but also of our audience’s taste, in addition to our long-term strategies.

Well then, let us not become enthusiastic too quickly! Merely ‘lowering’ the target’s discourse toward vulgarity is not enough. Some, more skillful, may intuit or discover our intentions and adapt. They may offer a response, analyze our methods, and expose them; they may simply continue their evolution undisturbed through ambition, experience, and sustained work. Moreover, relatives, family members, neutral or uninformed individuals may learn details about the situation or about our hidden methods.

If the target demonstrates a bizarre resistance to this type of action, we shall expand our sphere of operation, consult more and more specialists, seek new categories of audience, and appeal to additional resources. Let us not panic! We shall continue this process for as long as necessary: month after month, year after year, decade after decade if needed. Who is rushing us, and toward what? Once we have fixed a goal in our minds, it is important to pursue it to the very end.

Otherwise, our audience will consider us incompetent, our associates may abandon us, and our efforts will have been in vain. Besides, who needs a bad image — the public one, the one before a partner, family, or friends, or even the one seen only by ourselves each morning while standing in front of the mirror?

(To be continued)