Asocieri & disocieri / Associations & dissociations

Varianta în limba română

Am discutat, dragi studenți, într-o postare precedentă despre modul în care anumite rețele de corupție se asociază sau se disociază de un target, atunci când doresc să-l „pună într-o lumină” potrivită unor politici de manipulare în public. Acest tip de acțiune are mai multe efecte și scopuri:

Poate crea o senzație de derizoriu, caricaturală; dacă forța, gruparea care acționează este suficient de masivă sau importantă în ochii unei comunități – ca statut, ca putere financiară, politică, ș.a.m.d., atunci asocierea cu un target punctual capătă uneori o notă de sarcasm. „Iată, suntem nevoiți, nu-i așa, să recurgem la asemenea mișcări, consumând resurse, timp, bani, doar pentru a (vă) arăta un adevăr pentru care, prin importanța și poziția noastră în «sistem», garantăm și pe care îl susținem”. Alteori acest tip de asociere poate fi agresivă, chiar sadică. Bineînțeles, este nevoie de o bună cunoaștere nu numai a istoricului, psihologiei și comportamentului targetului, cât și a grupurilor sociale vizate; adevărați maeștri ai PR-ului și ai manipulării pun probabil la cale asemenea mișcări, consumând multă maculatură, timp, bani și mine de pix. Lol.
Se poate căuta disocierea comunității de target. Asocierea sau poate doar informarea comunității despre o posibilă asociere cu grupuri infracționale, minorități sexuale (neagreate de obicei), grupări de interese sau doar obscure poate avea ca efect răspândirea unui sentiment generalizat de neîncredere, teamă, paranoia uneori. Ca efect aproape imediat se obține un fenomen generalizat nu numai de „delațiune” (justificat în acest caz de unificarea sub și în numele cauzei comune), cât și angajarea comunității în căutarea de indicii, probe care, dacă nu reușesc să confirme „narativul”, măcar funcționează prin a răspândi mai departe informația falsă în alte și alte comunități. Acest tip de disociere poate fi pus la cale de o forță politică, administrație, grupuri de interese care, din nou, susțin narativul prin influența pe care o au asupra alegătorilor, membrilor, ș.a.m.d. Bineînțeles, cei care refuză să accepte acest tip de inițiativă pot fi puși într-o lumină proastă, chestionându-li-se nu numai lipsa solidarității, ci și a integrității, a motivațiilor pentru apartenență, poate chiar integritatea de grup. Variațiunile sunt din nou multiple și valorifică întotdeauna dependența unor indivizi de grupări, de comunitate, de instituții, amenințându-li-se siguranța financiară sau statutul, imaginea publică.
Se poate încerca o falsă asociere a rețelei de corupție cu un target, cunoscut fiind faptul că forțe antagonice pot să-l atace în mod direct sau indirect datorită acestei asocieri. În funcție de cât de inteligent, informat sau precaut este acest grup antagonic, se pot obține rezultate variate: nu numai compromiterea targetului, ci și angajarea în conflict a „dușmanului” rețelei ce a inițiat falsa asociere, care în final „omoară două păsări cu o singură piatră”. O elegantă aplicare a principiului „divide et impera”, cu o frumoasă aplicare practică, numai bună de trecut în cărțile despre tehnici de manipulare pentru avansați. Acest tip de asociere falsă se poate face fie în public, fie ferit de ochiul acestuia. Uneori acest tip de conflict poate fi revelat la final – în special dacă s-au obținut rezultate vizibile. Grupul atacatorilor poate fi asociat cu targetul într-o demonstrație publică, moralizatoare de obicei. În funcție de natura acestora, conflictul poate fi împins mai departe sau exploatat în și de alte medii sau grupări.

Există, bineînțeles, și multiple tipuri de variațiune în timp/spațiu, în special când targetul dovedește o reziliență excesivă sau are resurse masive (financiare, fizice, de timp sau grup de susținere solid). Acest tip de manipulări se pot întinde uneori pe ani sau chiar zeci de ani și se aplică nu numai unui target punctual, ci chiar unei familii, unei comunități, unei nații chiar. Narativul poate fi schimbat, metodele variază de la ridiculizare la sarcasm, de la ironie la minimizare sau chiar absență uneori. Pot fi invocate principii, morală, ideologie religioasă, politică; comunitatea se schimbă și metodele necesită revizuiri sau actualizări.

O altă formă extrem de nocivă de asociere/disociere este cea care are loc (aproape) „în timp real”. Dacă targetul este suficient de temeinic observat și informația se obține cu întârzieri minimale, atunci forța care acționează/manipulează poate să-și aroge aproape instant nu numai aceste acțiuni, cât și justificarea lor. „Noi l-am făcut să…”, vor exclama în public aceste entități; „ați văzut cum am făcut să…?”, vor constata aceștia; din nou, poate fi obținut efectul de ridiculizare, ironia, sarcasmul, contrastul caricatural. Toate metodele enumerate la începutul acestui articol sunt aplicabile și în acest caz, însă, de data asta, pe perioade mai scurte de timp; probabil și că demonstrația se face unor comunități dedicate, mai restrânse.

Este de notat că toate aceste tipuri de manipulare au ca efect restrângerea gradelor de libertate ale targetului, a opțiunilor pentru afiliere, tăierea canalelor de comunicare și, dacă nu chiar anihilarea influxului de informație și a feedback-ului organic, măcar distorsionarea acestora până la nonsens. Cei mai slabi de înger sau mai nesiguri pe ei înșiși, cei prea dependenți de cei din jur, cei cu resurse limitate cad rapid și cu ușurință pradă acestui tip de șantaj sau amenințare și pot fi un pericol și pentru cei din jur.

În era internetului și a social media, aceste metode sunt aplicabile și în feed. Dacă nu se poate obține o manipulare orchestrată pe termen lung, ajunge uneori să se introducă măcar „zgomot informațional”, informație contradictorie. Cum coeziunea socială este mai slabă în mediul virtual, este mult mai ușor ca participanții la trafic să fie atrași în scheme de manipulare, motivați, dezinformați, amenințați, șantajați. Dar, despre acest „close-combat” în rețea vom discuta poate într-o însemnare viitoare.

English version

We discussed, dear students, in a previous post the way certain corruption networks associate or dissociate themselves from a target when they aim to place it “in a certain light,” suited to specific public manipulation strategies. This type of action has multiple effects and purposes:

It can create a sense of ridicule, a caricatural effect; if the force or group acting is sufficiently large or important in the eyes of a community—through status, financial or political power, etc.—then associating with a specific target can sometimes take on a sarcastic tone. “Look, we are forced, aren’t we, to resort to such actions, spending resources, time, money, just to show you a truth for which, through our importance and position within the ‘system,’ we vouch and which we support.” At times, this type of association can be aggressive, even sadistic. Of course, it requires a solid understanding not only of the target’s history, psychology, and behavior, but also of the relevant social groups; true masters of PR and manipulation likely plan such moves by consuming vast amounts of paperwork, time, money, and pen ink. Lol.
The goal may be to dissociate the community from the target. Associating—or even merely informing the community about—a possible link with criminal groups, sexual minorities (often disapproved of), interest groups, or obscure entities can result in spreading a generalized sense of distrust, fear, and sometimes paranoia. An almost immediate effect is the emergence of a generalized phenomenon not only of “informing” (justified here by unification under a common cause), but also the engagement of the community in searching for clues and evidence which, even if they fail to confirm the “narrative,” still function by further spreading false information across other communities. This type of dissociation can be orchestrated by political forces, administrations, or interest groups that, again, support the narrative through their influence over voters, members, etc. Naturally, those who refuse to accept or question such initiatives may be cast in a negative light, with their lack of solidarity questioned, as well as their integrity, motivations for belonging, or even their group loyalty. Variations are numerous and always exploit individuals’ dependence on groups, communities, or institutions, threatening their financial security, status, or public image.
A false association between a corruption network and a target may also be attempted, knowing that antagonistic forces may attack the target directly or indirectly because of this link. Depending on how intelligent, informed, or cautious the opposing group is, various outcomes may arise: not only the compromise of the target, but also the engagement in conflict of the network’s “enemy,” effectively “killing two birds with one stone.” An elegant application of the “divide et impera” principle, a fine practical example worthy of advanced manuals on manipulation techniques. This type of false association can be done publicly or away from the public eye. Sometimes, such conflicts are revealed at the end—especially if visible results have been achieved. The attacking group may then be associated with the target in a public, often moralizing demonstration. Depending on their nature, the conflict may be further escalated or exploited by other groups or environments.

There are, of course, multiple variations across time and space, especially when the target shows strong resilience or has substantial resources (financial, physical, temporal, or strong support networks). These types of manipulations can span years or even decades and may apply not only to an individual target, but to entire families, communities, or even nations. The narrative can shift, and methods range from ridicule to sarcasm, from irony to minimization or even absence. Principles, morality, religious or political ideology may be invoked; as communities evolve, methods require revision and updating.

Another highly harmful form of association/dissociation is the one occurring (almost) “in real time.” If the target is closely monitored and information is obtained with minimal delay, the manipulating force may almost instantly claim both the actions and their justification. “We made him do…,” such entities may publicly declare; “did you see how we made it happen?” they may rhetorically assert. Again, the effects of ridicule, irony, sarcasm, and caricatural contrast can be achieved. All previously mentioned methods apply here as well, but over shorter periods; likely, the demonstration is aimed at smaller, dedicated communities.

It is worth noting that all these forms of manipulation ultimately reduce the target’s degrees of freedom, limit their affiliation options, cut communication channels, and, if not completely eliminate the flow of information and organic feedback, at least distort them into nonsense. The more vulnerable, insecure, dependent, or resource-limited individuals quickly fall prey to such threats or blackmail and may themselves become a danger to others.

In the age of the internet and social media, these methods are also applicable within feeds. Even when long-term orchestrated manipulation is not possible, introducing “informational noise” or contradictory information may suffice. Since social cohesion is weaker in the virtual environment, it becomes much easier for users to be drawn into manipulation schemes, motivated, misinformed, threatened, or blackmailed. But we may discuss this kind of online “close combat” in a future entry.