PAUL SELING

Varianta în limba română

Revin în însemnarea asta cu o amintire despre trupa Paulei – „Enders”. Sar direct la o bizară coincidență pe care am observat-o acum mulți, mulți ani, când încă genul ăsta muzical era încă foarte în vogă. E vorba de poate puțin cunoscuta piesă a trupei Fragma – „Toca’s Miracle”: https://www.youtube.com/watch?v=_E0pASLHTLs

Piesa, lansată în 10 aprilie 2000, are un videoclip în care, bineînțeles, în bizara și eterna mea confuzie dublată de un miraj deja extrem de vechi și de durată am recunoscut (sau proiectat, mai bine zis) imaginea unor cunoscuți.

Dacă privești nițel mai atent fețele din clip – manechine cu siguranță – ele sunt niște frumuseți nițel atipice, așa cum stă bine oricăror modele din epoca modernă. Duse sunt vremurile în care mari staruri ale podiumurilor dominau coperțile revistelor de profil. Încă de la final de ani 90 vedeai pe Fashion TV oameni mai degrabă asimetrici, nițel atipici, în dauna simetriei și „glamour”-ului cu care anii 80 îi obișnuiseră pe unii.

Acuma, cum pe vremea aia e posibil ca cineva să fi vehiculat în „eter” câte ceva despre „mema” tunsorilor, a frizerilor, a coafezelor, e destul de evident că tipele sunt bine „tapate” și coafate. (M-am gândit imediat la cuvântul englezesc „tap”, adică robinet și la românescul „a tapa” – a obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui.)

E iarăși destul de vizibil că fetele sunt îmbrăcate nițel mai excentric, aidoma unora care ar putea, la nevoie, să facă și nițel dans la bară. Sau, de ce nu, să fie chiar escorte de lux.

Titlul piesei ca și cel al trupei m-a dus în primul rând la „a fragmenta”, dar și la multiple înțelesuri pentru „Toca’s Miracle”. Putea fi vorba de multe jocuri de cuvinte. M-am întrebat dacă nu cumva te puteai gândi la „o toacă” și la ce va fi însemnat, într-un plan filosofic, renunțarea la apartenența la religie – bineînțeles, nu e ușor de ghicit, mintea comună ar concluziona că asta ne duce musai la a apela la serviciul unor escorte. Dar, îmi spun eu, dacă cineva ar fi putut fi împins la așa ceva ar fi fost tare greu să pui influența pe seama unei biserici, fie ea oricât de puternică. Aveam, mai târziu, să reconsider acest gând și să-l analizez mai în detaliu. Oricum, Toca fără un „a” în mijlocul cuvântului nu mai este „toacă”, ci doar… poate „a toca”.

Apoi mi-am adus aminte de fostul coleg din trupa soră-mii, Enders, cea fondată de ea la mijloc de ani `90. Vlad Toca era bateristul nostru în perioada în care am activat și eu acolo. Dar, îmi spun eu, băiatul creol cu păr creț, natural, veșnic cu gândurile aiurea – la întâlniri cu fete pentru care era tot timpul în întârziere – nu putea să aibă vreo legătură. Sau putea?

Continui eu cu fenomenul meu de proiecție și rememorez mai în detaliu perioada. Ca mic moment de repaus pentru cetitor, ne amintim de amuzanta replică a profesorului nostru, dl Bertok, adresată deseori lui Vlad Toca, atunci când groove-ul rămânea nițel în urmă și băiatul privea absent pe fereastră: „– Dă-i, măi, în câinii ăia!”, se distra aproape vizibil, cu drag, profesorul, referindu-se la tomuri sau la tobă mare sau, poate, la premier. Vlad se concentra din nou, dădea cu putere în „câini”, doar ca, câteva minute mai târziu, să privească îngrijorat la ceas. Într-adevăr, fetele roiau în jurul lui ca albinele în jurul mierii.

Îmi aduc aminte și de un moment nostim din excursia noastră, aranjată de profesor la Năvodari. Deveniserăm nițel mai apropiați, Toca și cu mine. Ne lega eterna și acuta lipsă de bani. În fiecare seară, după ce repetam, ieșeam la câte o bere și Vlad mă învățase că dacă punem scrum de țigară în licoare ne îmbătăm mai repede. Eram, într-adevăr, tare săraci cu toții. Deși mâncam la cantina copiilor, ne era veșnic foame. Paula și cu mine aveam fix bani de un hot-dog pe zi și cam atât. Pentru berea de seară mai trăgeam de câțiva lei, urmând să ne înfometăm nițel a doua zi.

Îmi aduc aminte de momentul jenant în care Vlad a „agățat” două fete frumoase și eu, timid și prostălău, n-am știut să spun nimic, roșu până în vârful urechilor. Normal, Vlad a plecat cu amândouă și probabil c-au petrecut cum au știut ei mai bine fără „ciudatul” care „stătea cu limba-n gură” tot timpul (expresia dragă mie folosită de alt maghiar bătrân și simpatic, Dénes-bácsi).

Din păcate, între mine și Vlad lucrurile au luat o întorsătură atipică pe care nu mi-am explicat-o nici până astăzi. În vara lui 2002 începeam o relație platonică cu Melania M., dusă o bună bucată de vreme fie prin Yahoo Messenger, fie la câte o sticlă de vin. Melaniei îi plăcea să discute chestii faine – era interesată de literatură, cultură etc. Cum la 20+ ani lucrurile curg mult mai repede în viețile noastre, ne-am distanțat unul de altul și relația s-a răcit. Aflu peste ceva ani că cei doi – Melania și Vlad – sunt un cuplu. Din câte știu, au conviețuit o bună bucată de vreme.

Cum totuși în micul nostru iaz minier lumea e mică, Vlad a interceptat o interogare banală și neutră de-a mea către Melania, pe Yahoo Messenger (probabil un „ce mai faci?” sau cel mult o invitație la un suc). Vlad a devenit brusc isteric, înjurându-mă nițel în engleză. M-am șocat. Cum nu îmi bag niciodată nasul în relațiile altora, m-am temut că mica întâmplare va fi fost interpretată în mod nefericit și nefast. Ani și ani mai târziu, băiatul încă ignoră saluturile mele nevinovate pe străzi. Sincer, îmi pare rău că, așa cum se întâmplă deseori, băieții se dușmănesc irevocabil din cauza unor fete. Tentație căreia eu, sincer să fiu, nu îi dau aproape niciodată curs. Dar cum Vlad este un tip mai sangvin, nu poți să-i reproșezi până la urmă nimic. Așa sunt unii.

Haideți acum, dragi cetitori, să revenim la micul meu exercițiu proiectiv în vizualurile trupei Fragma, cu „Toca’s Miracle”. Ei, dracia dracului, îmi spun eu mirat, parcă tipul cu maxilare mai proeminente îmi aduce aminte de fostul coleg de facultate, Sever B. Cum îmi povestise că, îmbătrânind nițel și pierzându-și din șarm și din oportunități, mai frecventa uneori câte o escortă prin Bucureștiul cel pestriț, am făcut o nouă conexiune. Totuși, totuși, tipul din clip părea o caricatură mai degrabă decât o reprezentare, fie ea și pur ilustrativă, a fizionomiei bonomului nostru coleg.

Stau și mă întreb. De ce vor fi caricaturizat, în caz că era chiar așa, videografii aceste stranii situațiuni? Ce voiau ei să spună oare? Că toată lumea „se prostituează” într-un fel sau altul, până la urmă – gândii eu ludic și lubric, zâmbind. Da, așa o fi: manechinele deveneau în clip stripteuze, trupa Fragma era nevoită să facă un asemenea videoclip, să „ia la mișto” personaje de care poate n-auzise nimeni niciodată. Discuția și analiza poate fi dusă mai departe de cetitori, care sunt invitați să-și pună nițel neuronii în funcțiune.

Oricum, am conectat toate aceste informații și personaje: posibila sosie a lui Sever B., numele din titlu care trimitea spre fostul coleg Toca V. sau, de ce nu, spre un obscur layer al societății poate controlat chiar de B.O.R. (mai ales că în numele de familie al lui Sever există acest „Bor” – Borca). Adăugăm în cocktail și coafeze, speța „tunsorilor”, o posibilă „Tünde L.” pe care am cunoscut-o în acea perioadă și nu suntem departe de îngrozitorul meu gând de atunci că toate aceste filiere se vor fi conectat împreună într-un ciudat și atipic „consorțiu” sau, de ce nu, o informală și invizibilă „corporație” de-a dreptul. Te mai gândești apoi cu siderare că în limba maghiară „bor” înseamnă „vin”, care ne duce apoi cu gândul la „mema” obștească de-a „orgasmul” (ciudată asociere inspirată din limba engleză: „I am coming” = am orgasm, dar și „vin”, ajung îndată etc.).

Sincer să fiu, am compilat în două-trei vizionări clipul și apoi am uitat de el. Mi-am spus că e doar o altă bizarerie a internetului sau a muzicienilor sau a clubberilor, dar nu mi-am putut opri mirarea că, iată, și cei care fac muzica de acest fel pot fi nu numai inteligenți, dar și amuzanți nevoie mare.

Ca notă de final, amintesc nițel de trupa băimăreană „Powderpuff Girls”, fondată de cele trei vocaliste de la Dirty Shirt, formație vocal-instrumentală neaosă în care, din câte auzeam prin urbe, mai cânta și Vlad T. Cum unele din noile lor clipuri sunt pe alocuri sugestive, pe alocuri ilizibile, poate voi dedica o însemnare viitoare fix acestei bizarerii. Cu greu, dragi cetitori, reușesc să urmăresc aceste noi produse mediatice care, îndrăznesc să speculez, mai adaugă niște paie pe deja trainicul foc pus la cale de concetățenii noștri, alături de alți muzicieni „de elită” din țară și de peste hotare.

Cum nu mai mănânc carne de ceva vreme, nu sunt nici acum impresionat de mirosurile îmbietoare de mici și bere care pare că fumă tot mai intens tavanul orașului nostru minier.

_____________________________________________________________________________________

English version

I return in this note with a memory about Paula’s band – “Enders”. I jump directly to a bizarre coincidence that I noticed many, many years ago, when this musical genre was still very much in vogue. It is about the perhaps little-known track of the band Fragma – “Toca’s Miracle”: https://www.youtube.com/watch?v=_E0pASLHTLs

The track, released on April 10, 2000, has a video in which, of course, in my bizarre and eternal confusion doubled by a mirage already extremely old and long-lasting, I recognized (or rather projected) the image of some acquaintances.

If you look a little more carefully at the faces in the clip – mannequins for sure – they are somewhat atypical beauties, as befits any models of the modern era. Gone are the times when great runway stars dominated the covers of fashion magazines. Since the late ‘90s you would see on Fashion TV rather asymmetric people, somewhat atypical, to the detriment of the symmetry and “glamour” that the ‘80s had accustomed some to.

Now, since at that time it is possible that someone circulated in the “ether” something about the “meme” of haircuts, barbers, hairstylists, it is quite evident that the girls are well “teased” and styled. (I immediately thought of the English word “tap”, meaning faucet, and the Romanian “a țepa” – to obtain money from someone as a loan, but without the intention of returning it.)

It is again quite visible that the girls are dressed somewhat more eccentrically, like some who could, if needed, also do a bit of pole dancing. Or, why not, even be luxury escorts.

The title of the track as well as that of the band led me first of all to “to fragment”, but also to multiple meanings for “Toca’s Miracle”. It could have been about many wordplays. I wondered whether one could think of “a toacă” and what it would have meant, on a philosophical level, to give up belonging to religion – of course, it is not easy to guess, the common mind would conclude that this necessarily leads us to resort to the services of escorts. But, I tell myself, if someone could have been pushed to such a thing, it would have been very hard to put the influence on the account of a church, no matter how powerful it might be. Later, I was to reconsider this thought and analyze it in more detail. Anyway, Toca without an “a” in the middle of the word is no longer “toacă”, but only… maybe “to chop”.

Then I remembered the former colleague from my sister’s band, Enders, the one founded by her in the mid ‘90s. Vlad Toca was our drummer during the period when I was also active there. But, I tell myself, the creole boy with naturally curly hair, always with his thoughts elsewhere – to meetings with girls for which he was always late – could not have had any connection. Or could he?

I continue with my projection phenomenon and recall the period in more detail. As a small moment of pause for the reader, we remember the amusing line of our teacher, Mr. Bertok, often addressed to Vlad Toca, when the groove lagged a bit behind and the boy stared absent-mindedly out the window: “– Hit those dogs, man!”, the teacher amused himself almost visibly, fondly, referring to the toms or to the bass drum or, perhaps, to the snare. Vlad would focus again, would hit the “dogs” hard, only to, a few minutes later, look worried at the clock. Indeed, girls swarmed around him like bees around honey.

I also remember a funny moment from our trip, arranged by the teacher in Năvodari. We had become a bit closer, Toca and I. We were bound by the eternal and acute lack of money. Every evening, after rehearsing, we would go out for a beer and Vlad had taught me that if we put cigarette ash in the drink we would get drunk faster. We were, indeed, very poor, all of us. Although we ate at the children’s canteen, we were constantly hungry. Paula and I had exactly enough money for one hot-dog per day and that was about it. For the evening beer we would stretch a few more lei, following to starve a bit the next day.

I remember the embarrassing moment when Vlad “picked up” two beautiful girls and I, shy and a bit foolish, didn’t know what to say, red up to the tips of my ears. Naturally, Vlad left with both of them and they probably spent time as they knew best without the “weirdo” who “kept his tongue in his mouth” all the time (an expression dear to me used by another old and nice Hungarian, Dénes-bácsi).

Unfortunately, between me and Vlad things took an atypical turn that I have not explained to myself even to this day. In the summer of 2002 I was starting a platonic relationship with Melania M., carried on for quite a while either through Yahoo Messenger or over a bottle of wine. Melania liked to discuss nice things – she was interested in literature, culture, etc. As at 20+ years things flow much faster in our lives, we distanced ourselves from each other and the relationship cooled. I find out after some years that the two – Melania and Vlad – are a couple. As far as I know, they lived together for quite a while.

However, since in our small mining pond the world is small, Vlad intercepted a banal and neutral inquiry of mine towards Melania, on Yahoo Messenger (probably a “how are you?” or at most an invitation for a drink). Vlad suddenly became hysterical, swearing at me a bit in English. I was shocked. Since I never stick my nose into other people’s relationships, I feared that the small incident had been interpreted in an unfortunate and harmful way. Years and years later, the boy still ignores my innocent greetings on the streets. Honestly, I regret that, as it often happens, boys become irreversibly hostile because of girls. A temptation to which I, honestly, almost never give in. But since Vlad is a more sanguine type, you can’t really reproach him anything in the end. That’s how some are.

Now, dear readers, let us return to my small projective exercise in the visuals of the band Fragma, with “Toca’s Miracle”. Well, damn it, I tell myself surprised, that guy with more prominent jaws seems to remind me of my former college colleague, Sever B. Since he had told me that, getting a bit older and losing some of his charm and opportunities, he would sometimes visit an escort in the colorful Bucharest, I made a new connection. Still, still, the guy in the clip seemed more like a caricature than a representation, even if purely illustrative, of the physiognomy of our good-natured colleague.

I sit and wonder. Why would the videographers have caricatured, if it was indeed so, these strange situations? What did they want to say? That everyone “prostitutes themselves” in one way or another, in the end – I thought playfully and lubriciously, smiling. Yes, that must be it: the mannequins became strippers in the clip, the band Fragma had to make such a video, to “make fun of” characters that maybe no one had ever heard of. The discussion and analysis can be taken further by the readers, who are invited to put their neurons a bit to work.

Anyway, I connected all these pieces of information and characters: the possible look-alike of Sever B., the name in the title that pointed toward former colleague Toca V., or, why not, toward an obscure layer of society perhaps even controlled by the Romanian Orthodox Church (especially since in Sever’s last name there is this “Bor” – Borca). We add into the cocktail also hairstylists, the “haircut” category, a possible “Tünde L.” whom I met in that period and we are not far from my horrifying thought at the time that all these channels might have connected together into a strange and atypical “consortium” or, why not, an informal and invisible “corporation” outright. You then think with amazement that in Hungarian “bor” means “wine”, which then leads us to the common “meme” of “orgasm” (strange association inspired from English: “I am coming” = I have an orgasm but also “I am coming”, I arrive shortly, etc.).

Honestly, I compiled the clip in two or three viewings and then I forgot about it. I told myself it was just another oddity of the internet or of musicians or clubbers, but I could not stop my amazement that, look, those who make this kind of music can be not only intelligent but also very amusing.

As a final note, I briefly mention the Baia Mare band “Powderpuff Girls”, founded by the three vocalists from Dirty Shirt, a local vocal-instrumental band in which, as I was hearing around town, Vlad T. also used to play. Since some of their newer clips are at times suggestive, at times illegible, maybe I will dedicate a future note exactly to this oddity. With difficulty, dear readers, I manage to follow these new media products which, I dare to speculate, add more fuel to the already strong fire set up by our fellow townsmen, together with other “elite” musicians from the country and abroad.

Since I haven’t eaten meat for some time, I am not even now impressed by the tempting smells of grilled minced meat (“mici”) and beer which seem to be smoking more and more intensely the ceiling of our mining town.