Varianta în limba română
Scriam într-o postare precedentă despre posibilele încercări de manipulare în timpul petrecut la Căminul 34. Ca să rezum întreaga experiență la câteva idei de bază, se pare că a existat o formă de intervenție asupra formării timpurii a atașamentului față de sexul opus. Deși inabile oarecum și, din acest motiv, vizibile și apoi întipărite în memoria mea până astăzi, aceste încercări au pus bazele unui complex de inferioritate față de un anumit tip de fată și asupra unui tip de băiat. R., așa-zisul „dușman” al meu de „principiu”, cu care mă războiam pentru afecțiunea fetei, a revenit în câteva rânduri în viața mea de după aceea, în special ca „dublură” cu același nume. Am observat că unele dintre interesele mele afective din anii de adult au fost intersectate de personaje cu numele R.. În același mod, prieteni băieți cu numele R., întâlniți aleatoriu, au fost, se pare, cooptați mai departe în diverse tipuri de „jocuri (pseudo)sociale” sau „scheme de manipulare”.
Îmi păstrez totuși rezerva și avertizez cititorul că există și coincidențe, intersecții random care pot părea că fac parte din asemenea scheme. La fel, este posibil ca anumite rețele să fi „manipulat” persoane compatibile cu aceste „jocuri” fără ca eu să realizez – nu îmi stă în fire să „aflu” ce se întâmplă nici măcar în curtea blocului, darmite în cafenelele din centrul orașului sau în viețile necunoscuților. Aș îndrăzni și să speculez că uneori aceste „coincidențe” pot fi create înainte sau după un eveniment „cu semnificație” în viața publică sau, de ce nu, lăsate latente în spațiu și timp și evidențiate la momentul „oportun”.
Mi se pare trist să observ că oamenii sunt manipulați cu sau fără știrea lor și asimilați unor „(pseudo)jocuri de societate” în funcție de importanța pe care o pot avea într-o asemenea schemă. Dacă unii, mai naivi, sunt folosiți pentru coincidențe de nume, caracteristici fizice sau fiziologice într-o varietate de roluri – de la postul de barman într-o cafenea, vânzător la supermarketul din apropiere sau chiar iubiți/iubite în relații pe care le validează fără știrea lor – alții, conștienți, parțial sau total, își asumă cu entuziasm postura de manipulatori, manageri sau chiar „administratori”.
Aceștia pot deveni clienți, angajatori, vecini, prieteni sau chiar iubiți/iubite. E de la sine înțeles că a fi înconjurat de o sumă de „coincidențe stranii” creează la început confuzie și chiar miraj. Pentru o persoană cu intenții pozitive și o doză de naivitate – ca mine, lol – toate aceste manipulări conțin o notă serioasă de cinism și duc, în opinia mea, la deprecierea valorii umane nu numai a pionului, ci și a tuturor celor care asistă la proces – conștient sau nu.
Ce se poate găsi în mintea cuiva care participă la așa ceva, cu entuziasm, energie, consumând resurse serioase de timp și bani, mă întreb până astăzi. Bineînțeles, mizele sunt multiple: sex, rezultate financiare, poziții-cheie în sistemul administrativ sau politic. Aceste manipulări nu numai că „scurtcircuitează” mișcările aleatorii și gradele de libertate ale populației, dar creează și o fină și insidioasă senzație de nefiresc pentru toți participanții la traficul social, afectând indirect liberul arbitru al multora. În opinia mea, dacă asta se întâmplă în rețele prea dense sau prea complexe, se poate ajunge la anxietate, paranoia sau chiar boală mentală.
Bineînțeles, aceste rețele de manipulare nu sunt cunoscute decât parțial de unii dintre pioni. Alții pot avea rol de „manageri” ai informației din/despre rețele și este posibil ca „administrarea” lor să se facă chiar din alte zone – geografice, sociale, economice sau politice.
Speculez că „web-ul” de pioni aparține rețelelor de corupție din toate sferele societății și reflectă mentalitățile și structurile psihologice ale acestora. Este vizibilă deci psihopatia acută a lor, care în acest mod dezumanizează societatea ca întreg și o trage spre o formă voalată de sclavie. Cu ajutorul tehnologiei și bazându-se pe necunoștința, lipsa de educație, spirit civic și chiar imaginație a participanților, plus teama în fața necunoscutului și a riscului, abil manipulate și controlate, aceste rețele devin an după an tot mai toxice.
Este interesant modul în care rețelele „fixează”, prin evenimente, locații, lucrări de arhitectură, muzică, artă ș.a.m.d., elemente sau momente-cheie pentru afirmarea puterii acestora în sistemul social. Ele nu sunt numai demonstrații „de forță”, ci și afectează pe termen lung sau chiar indefinit mentalul colectiv și, bineînțeles, pe cel individual.
Aceste rețele de manipulare/corupție se erijează în deținătoare ale „adevărului” și ale controlului absolut, incluzând sau excluzând membri în funcție de interese de moment sau de termen lung, retribuind sau sancționând, modificând memoria colectivă, spațiul comun, textura urbană sau rurală și chiar pe cea mediatică: radio, TV, canale de știri, ș.a.m.d.
Revenind la perioada petrecută în Căminul 34, îmi aduc aminte și de fina intervenție a unui personaj străin care s-a interesat – de la mine și de la educatoare – de ce doresc să „mă afirm” la concursurile de desene pe asfalt. Povesteam într-o postare precedentă că eram extrem de ambițios și, fără modestie, relativ bun la a câștiga premii pentru instituție, desenând cu abilitate standarde proletcultiste. Încă mă întreb care au fost interesele acestui domn a carui interventie, se pare, a pus capăt și carierei mele de artist plastic instituționalizat. Lol.
În ultima perioadă petrecută acolo am fost și recrutat de o brigadă venită de la Școala de Muzică pentru a intervieva și a selecta micuți talentați și dornici de a accesa acest sistem aparte de învățământ. Am dat o probă de ritm și muzicalitate pe care am trecut-o cu brio, așa că în curând am intrat în clasa I-a la școala de lângă Parc.
Despre acest segment într-o postare viitoare.
English version
I wrote in a previous post about possible attempts at manipulation during the time I spent at Kindergarten 34. To sum up the entire experience in a few basic ideas, it seems that there was some form of intervention in the early shaping of my attachment to the opposite sex. Although somewhat clumsy and therefore visible — and later imprinted in my memory to this day — these attempts laid the foundation for a sense of inferiority toward a certain type of girl and toward a certain type of boy. R., my so-called “principled” enemy, with whom I competed for the girl’s affection, reappeared several times later in my life, especially as a “double” with the same name. I noticed that some of my emotional interests as an adult were intersected by people named R.. In the same way, male friends named R., whom I met randomly, were, it seems, further co-opted into various types of “(pseudo)social games” or “manipulation schemes.”
I still keep my reservations and warn the reader that coincidences also exist — random intersections that may seem like part of such schemes. Likewise, it is possible that certain networks “manipulated” people compatible with these “games” without my realizing it — I’m not the kind of person who cares to “find out” what happens even in my apartment building’s courtyard, let alone in city-center cafés or in strangers’ lives. I would even dare to speculate that sometimes these “coincidences” may be created before or after a “significant” public event or, why not, left latent in space and time and highlighted at the “right” moment.
It seems sad to observe that people are manipulated with or without their knowledge and assimilated into “(pseudo)society games” depending on the importance they might have within such a scheme. If some, more naive, are used for name coincidences or physical or physiological traits in a variety of roles — from bartender in a café, cashier at the nearby supermarket, or even boyfriends/girlfriends in relationships validated without their awareness — others, more aware (partially or fully), sometimes enthusiastically assume the roles of manipulators, managers, or even “administrators.”
These can become clients, employers, neighbors, friends, or even lovers. It goes without saying that being surrounded by a series of “strange coincidences” initially creates confusion and even a sense of illusion. For someone with positive intentions and a bit of naivety — like me, lol — all these manipulations carry a serious note of cynicism and lead, in my opinion, to the devaluation of human worth not only for the pawn but also for all those who witness the process — consciously or not.
What could be in the mind of someone who participates in such things with enthusiasm and energy, spending serious resources of time and money, I still wonder to this day. Of course, the motivations are multiple: sex, financial gain, key positions in the administrative or political system. These manipulations not only “short-circuit” the random movements and degrees of freedom of the population but also create a subtle and insidious sense of unnaturalness for all participants in the social flow, indirectly affecting the free will of many. In my view, if this happens in networks that are too dense or too complex, it can lead to anxiety, paranoia, or even mental illness.
Of course, these manipulation networks are known only partially by some of the pawns. Others may have the role of “managers” of the information within/about the networks, and it is possible that their “administration” is carried out from other areas — geographical, social, economic, or political.
I speculate that the human “web” of pawns belongs to corruption networks across all spheres of society and reflects their psychological structures and mentalities. Their acute psychopathy is thus visible — a psychopathy that dehumanizes society as a whole and drags it toward a veiled form of slavery. With the help of technology and relying on the participants’ ignorance, lack of education, civic spirit, and even imagination, plus fear of the unknown and of risk — skillfully manipulated and controlled — these networks become more toxic year by year.
It is interesting how these networks “anchor” through events, locations, architectural works, music, art, etc., key elements or moments meant to assert their power in the social system. They are not only displays of “force” but also affect, in the long term or even indefinitely, the collective mindset and, of course, the individual one.
These manipulation/corruption networks claim to hold the “truth” and absolute control, including or excluding members depending on short-term or long-term interests, rewarding or punishing, altering collective memory, common space, urban or rural texture, and even the media landscape: radio, TV, news channels, etc.
Returning to the period spent at Kindergarten 34, I remember the subtle intervention of a foreign man who asked — both me and the educator — why I wanted to “stand out” at the sidewalk-drawing contests. I mentioned in a previous post that I was extremely ambitious and, without modesty, rather good at winning prizes for the institution by skillfully drawing proletcultist standards. I still wonder what interests this gentleman had — the one who`s intervention, it seems, also put an end to my budding career as an institutionalized visual artist. Lol.
Towards the end of my time there, I was also recruited by a team from the Music School to interview and select talented kids eager to enter that special educational system. I took a rhythm and musicality test, passed it easily, and soon after I entered the first grade at the school near the Park.
More about this segment in a future post.
PAUL SELING 
Leave a comment