PAUL SELING

Varianta în limba română

O metodă interesantă de a demotiva un potențial target prin metode de manipulare la scară largă este cea prin care o conexiune umană a acestuia este transformată în „buffer” (este posibil ca metoda să fie înțeleasă de unele minți mai simpliste ca „metoda prezervativului”, lol).

1. Un colaborator al targetului poate fi adus într-o „speță” de acest fel fie informat complet, fie parțial, fie deloc informat. Oricare ar fi această stare inițială, el va fi deturnat ulterior și manipulat în a acționa în favoarea rețelei de corupție.

a) Dacă acesta face deja parte din rețea și se oferă benevol, el va căuta să introducă în timpul colaborării elemente disputabile, care vor fi invocate ulterior: acesta poate sugera că se poate lucra fără contract, fără facturi, poate stabili termene de predare injuste; poate căuta „pricini” în calitatea lucrărilor (în mediile creative bazate pe limbaje alegorice și simbolism, orice detaliu poate fi speculat și ștacheta calității este până la infinit negociabilă).

În general, acest tip de „clienți” au în spate o rețea de susținere și deseori „exportă” această ramificație în alte „spețe” mai complicate. Ei pot garanta cu imaginea sau prestanța ori poziția lor socială într-un colectiv, într-un grup de interese etc. Aceste grupuri vor distribui informația mai departe, pot completa „speța” de principiu cu alte ramificații. Variațiunile sunt practic infinite în aceste domenii.

b) Dacă colaboratorul cunoaște un adevăr parțial sau denaturat, el va intra „în speță” încurajat și motivat fie de o viziune personală nerealistă, fie de idealism prost asumat și înțeles – pe de-o parte, pentru cei care „se cred eroi”, lol – sau de nevoia de a fi incluși, admiși, retribuiți în rețeaua corupției, dacă sunt încă puțin experimentați. Aceștia din urmă pot fi mici infractori, mafie locală, „middle management” al rețelei mai mari.

Ambele variante se soldează cu capturarea persoanei „buffer” în rețeaua corupției. Odată compromiși, acești pioni sunt la rândul lor șantajabili. Cei care au o imagine publică mai sensibilă sunt nevoiți fie să se delimiteze de target la rândul lor, falsificând sau denaturând propriile fapte, ștergând urmele rețelei care i-a manipulat pe de-o parte și compromițând imaginea sau statutul public al targetului mai departe. Ei pot funcționa în acest fel pe termen nelimitat. Rețeaua macro îi poate din când în când amenința sau re-motiva pentru ca acțiunea lor să fie continuă sau, la nevoie, doar punctuală.

De cealaltă parte, micul infractor sau mafiot wannabe poate fi amenințat fie cu excluderea din rețeaua de corupție, fie cu represalii dacă nu acționează în continuare la cerere. Uneori, din panică sau paranoia, aceștia acționează necontrolat, agresiv, putând să cauzeze daune semnificative targetului, grupului său de susținere, familiei sau chiar comunității. Odată întâmplate aceste lucruri, ei pot ajunge fie „țapi ispășitori”, fie pot fi „iertați” și reasimilați de rețeaua ce i-a condus inițial, ștergându-li-se urmele prin diverse metode.

c) Când colaboratorul este manipulat fără știrea lui să intre „în speță”, complet neavizat, i se va explica apoi, după caz, că este fie în pericol, fie a fost vorba de un punct de intrare într-o rețea de corupție (a celor care l-au manipulat sau, din contra, a „targetului”). În aceste cazuri se speră probabil la eliminarea sentimentului de siguranță fizică, financiară, socială a celui manipulat și capturarea lui ca posibil pion în alte scheme sau rețele. În opinia mea, cei care refuză să mai participe rămân în background, căutând probabil noi informații despre situația în care au fost atrași; sau caută informații chiar despre „target”, intrând mai mult sau mai puțin abil în comunitatea, grupul de prieteni sau chiar familia acestuia. Ei pot funcționa mai departe fie ca „răspândaci” de informație falsă (cea oferită inițial de manipulatori) în timpul căutărilor, fie de-a dreptul ca și culegători de date – cu sau fără știința lor – pentru rețeaua care i-a cooptat inițial.

2. Despre cooptarea unei prietene, rude sau iubite am mai scris și în alte postări și voi mai detalia. În funcție de natura relației dintre acestea și „target”, femeile vor fi manipulate mai departe în funcție de interesele de moment sau pe termen lung ale rețelei de corupție.

În mod normal, această manipulare este mai soft; se poate invoca respectul pentru femeie în contrast cu lipsa de respect a targetului. Dacă relația a fost solidă, se poate proceda invers: femeia devine brusc imorală și targetul este fie pus „pe un piedestal” (efect bazat pe sarcasm, ironie, cu efect caricatural pentru ambii), fie „coborât” la un nivel și mai degradant, demonstrând astfel că femeia i-a fost victimă.

Dacă relația a fost temporară sau s-a „terminat” prost, se poate demonstra „eroismul” sau talentul femeii de a se fi știut feri de „target”. Ea poate fi retribuită în continuare cu diverse favoruri: de la apariții în media, la locuri de muncă, la noi parteneri, la noi grupuri de suport etc.

În mod cert, pentru demonstrații pe termen lung este necesară ținerea sub observație cel puțin a „targetului”. Unele din aceste femei pot fi „eliberate” temporar din „spețe”, altele pot fi manipulate în mod constant, devenind chiar captive pentru totdeauna. Altele pot fi „reintroduse” în speța principală sau ramificații ale acesteia ca pioni activi sau pasivi, episodic sau în mod constant.

În mod cert, calitatea vieții, integritatea morală, stabilitatea financiară, imaginea publică a tuturor celor implicați este mai mult sau mai puțin afectată, mai mult sau mai puțin „modulată” pe narativul principal (sau altele, secundare). Cu cât actorii sunt mai activi și mai dinamici, cu atât putem fi mai siguri că sunt tot mai aproape de interesul și principiile rețelelor de corupție. Odată devenind parte integrantă a acestora, femeile devin fie manipulatoare la rândul lor, fie potențiale victime latente. Dacă e să fim sinceri, cred că e mai degrabă vorba de a doua variantă, oricare ar fi imaginea publică a acestora în timpul „activităților”.

3. Integrarea „targetului” prin cooptarea fără știrea lui în rețeaua de corupție necesită eforturi considerabile – financiare și logistice – și se bazează pe zvonistică în primul rând. În cazul unui artist, aceasta se poate face prin a extrage elemente componente din produsele lui creative sau se folosesc chiar lucrări întregi. Ele pot fi folosite fără știrea lui în diverse „spețe”, lăsate ca „demonstrație” unor victime sau altor targeturi sau „plantate” ca indicii pentru necunoscători, public neavizat sau chiar forțe de ordine.

În general, cei care găsesc aceste „indicii” vor intra pe piste false, acționând în favoarea rețelei corupte și ducându-le scopurile spre realizare (elegant, nu-i așa?). Ei cauzează în primul rând confuzie și, la rândul lor, fie „șterg urmele” celui care a pornit „speța”, fie le extind „narativul”, pot ataca integritatea fizică, socială sau economică a „targetului”, pot coopta alți pioni în aceste acțiuni. Cu cât mai naivi și mai neexperimentați, cu atât mai dezastruoase sunt efectele.

Odată compromiși, aceștia pot fi manipulați mai departe de rețele care se pot și ele diversifica, îndreptați fie spre alte piste false, fie din nou spre target (în caz că sunt încă „indeciși”, lol). Cei mai circumspecți sau mai inabili pot fi arătați „publicului” ca fiind afiliați cu „targetul” sau alte „spețe” adiacente (aici trebuie modulată imaginea publică a „targetului” pentru a fi conformă). Cei mai activi pot fi manipulați în continuare sau chiar recrutați în caz că se dovedesc a fi deosebit de proactivi.

Putem, bineînțeles, găsi scuze de fiecare dată după ce intrăm într-o asemenea situație: nu știam, se știa că, se credea că, auzisem, văzusem dar nu înțelegeam, mi se părea că, noi credeam etc. Și totuși, nimic nu ne împinge să acționăm manipulativ, agresiv, fără să căutăm măcar o dată confruntarea directă cu „targetul”, discuția față în față și evaluarea acestuia mijlocită de propria inteligență, cultură sau bun-simț.

Dar, nu-i așa, deseori continuăm să ne mințim pe noi înșine, așa cum ne mințeam și înainte și cum o vom face în continuare întreaga viață. Lol.

---

English translation

An interesting method of demotivating a potential target through large-scale manipulation is the one in which one of their human connections is turned into a “buffer” (this method may be understood by simpler minds as the “condom method,” lol).

1. A collaborator of the target can be brought into such a “case” either fully informed, partially informed, or not informed at all. Whatever the initial state, they will later be diverted and manipulated into acting in favor of the corruption network.

a) If they are already part of the network and volunteer, they will try to introduce disputable elements during the collaboration, which can later be invoked: they may suggest working without a contract or invoices, set unfair deadlines, or look for “faults” in the quality of the work (in creative environments based on allegory and symbolism, any detail can be exploited and the standard of quality is infinitely negotiable).

In general, this type of “clients” have a support network behind them and often “export” this branch into other, more complex “cases.” They can guarantee through their image, presence, or social position within a collective, an interest group, etc. These groups will further distribute the information and expand the “case” into additional branches. The variations are practically infinite in such domains.

b) If the collaborator knows a partial or distorted truth, they will enter the “case” encouraged and motivated either by an unrealistic personal vision, poorly understood idealism (for those who “see themselves as heroes,” lol), or by the need to be included, accepted, and rewarded within the corruption network, especially if they are inexperienced. These may be small-time criminals, local mafia, or “middle management” of a larger network.

Both variants lead to the capture of the “buffer” person within the corruption network. Once compromised, these pawns become subject to blackmail. Those with a more sensitive public image are forced either to distance themselves from the target, falsifying or distorting their own actions, erasing traces of the network that manipulated them, and further damaging the public image or status of the target. They can function this way indefinitely. The larger network may occasionally threaten or re-motivate them to ensure continuous or situational action.

On the other hand, a small-time criminal or wannabe mafioso may be threatened with exclusion from the corruption network or with retaliation if they do not continue acting as requested. Sometimes, due to panic or paranoia, they act uncontrollably and aggressively, potentially causing significant damage to the target, their support group, family, or even the community. Once this happens, they may become “scapegoats” or be “forgiven” and reabsorbed into the network that initially directed them, with their traces erased through various means.

c) When the collaborator is manipulated into entering the “case” without their knowledge, completely unaware, they may later be told that they are either in danger or that they were part of an entry point into a corruption network (either that of the manipulators or, conversely, that of the “target”). In such cases, the aim is likely to eliminate their sense of physical, financial, and social security and to capture them as potential pawns in other schemes or networks. In my opinion, those who refuse to continue remain in the background, likely searching for more information about the situation they were drawn into; or they may investigate the “target” themselves, entering—more or less skillfully—their community, circle of friends, or even family. They may continue functioning either as spreaders of false information (initially provided by the manipulators) or as data collectors—knowingly or unknowingly—for the network that first recruited them.

2. I have previously written about the recruitment of a friend, relative, or partner and will elaborate further. Depending on the nature of their relationship with the “target,” women may be further manipulated according to the short- or long-term interests of the corruption network.

Normally, this manipulation is softer; respect for women may be invoked in contrast to the alleged lack of respect from the target. If the relationship was strong, the approach may be reversed: the woman suddenly becomes immoral and the target is either placed “on a pedestal” (through sarcasm and irony, creating a caricature effect for both) or pushed down to an even more degrading level, suggesting that the woman was their victim.

If the relationship was temporary or ended badly, the “heroism” or skill of the woman in avoiding the “target” may be emphasized. She may continue to receive various benefits: media appearances, jobs, new partners, new support groups, etc.

For long-term demonstrations, keeping at least the “target” under observation is necessary. Some of these women may be temporarily “released” from such “cases,” others may be constantly manipulated, even becoming permanently trapped. Others may be reintroduced into the main case or its branches as active or passive pawns, episodically or continuously.

Certainly, the quality of life, moral integrity, financial stability, and public image of all those involved are affected to varying degrees, “modulated” according to the main narrative (or secondary ones). The more active and dynamic the actors, the more likely they are aligned with the interests and principles of corruption networks. Once integrated, women become either manipulators themselves or latent victims. Honestly, it is more likely the latter, regardless of their public image during such “activities.”

3. Integrating the “target” by unknowingly co-opting them into a corruption network requires considerable financial and logistical effort and relies primarily on rumor. In the case of an artist, this can be done by extracting elements from their creative works or even using entire works. These may be used without their knowledge in various “cases,” presented as “evidence” to victims or other targets, or “planted” as clues for uninformed individuals, the general public, or even law enforcement.

Generally, those who discover such “clues” will follow false leads, acting in favor of the corrupt network and advancing its goals (elegant, isn’t it?). They primarily create confusion and may either “erase traces” of the originator of the “case” or expand its narrative, attack the physical, social, or economic integrity of the “target,” and recruit additional pawns. The more naive and inexperienced they are, the more disastrous the effects.

Once compromised, they may be further manipulated by networks that may themselves diversify, being directed either toward other false leads or back toward the target (if they are still “undecided,” lol). The more cautious or less skilled individuals may be presented to the public as being affiliated with the “target” or related “cases” (requiring the modulation of the target’s public image). The more active ones may be further manipulated or even recruited if they prove highly proactive.

Of course, we can always find excuses after entering such a situation: we didn’t know, it was said that, it was believed that, we had heard, we had seen but didn’t understand, it seemed that, we thought, etc. And yet, nothing compels us to act manipulatively or aggressively without at least once seeking direct confrontation with the “target,” a face-to-face discussion, and an evaluation guided by our own intelligence, culture, or common sense.

But, isn’t it so, we often continue to lie to ourselves—just as we did before and as we will likely continue to do for the rest of our lives. Lol.