PAUL SELING

Varianta în limba română

Întors eu nevoie mare din facultatea unde intuisem că, în ascunzișuri sau la vedere, stăteau și complotau în secret francmasoni mai mult sau mai puțin distinși, m-am dus să îmi bag nasul în fabrica de mobilă deținută de tata și acționarul german Schieder Gruppe.

În câteva dăți când am vizitat expoziția din Germania, la negocieri aprige și îndelungate, l-am avut ca și traducător pe d-l Vaum. Evident, am schimbat câte o vorbă, aflând de la dânsul că face parte din Francmasonerie. Un domn distins, cult și abil în conversație dar cu o anumită rezervă și seriozitate inerentă vârstei și poziției sale sociale în oraș.

M-am bucurat să-l întâlnesc de nenumărate ori pe pârtia de ski de la Șuior, alături de câte o prietenă. Nu numai că este un exemplu de om care știe să se mențină activ, să-și respecte sănătatea ci și atent la oamenii cu care se înconjoară.

Din discuțiile cu tata am aflat că a fost acolo, în cercul celor care l-au invitat la început să preia, alături de foștii administratori ai CIL Sighet, secția de mobilă corp care urma să intre în faliment. Colaborarea cu dânsul a fost apoi sporadică, el activând episodic ca traducător în/din germană la unele din vizite. Pe lângă asta, a menținut o prietenie rezervată cu tata, cerându-i uneori ajutorul în momente de mici impasuri financiare.

Cum d-l Vaum are 2 băieți, m-am intersectat cu ambii de-a lungul complicatei mele existențe în orașul nostru minier. Cel mai mare e un biker pasionat care m-a impresionat cu condiția fizică menținută exemplar, și pe care îl văd în ture impresionante (am senzația că a depășit și 200 km într-o zi, ceea ce pentru mine e încă imposibil. Dar planuiesc o demonstrație de forță tocmai ca să îmi arăt că pot și eu s-o fac. Oricum, de fiecare dată când observi un sportiv de excepție în comunitatea locală ești inspirat, și sper că, la rândul meu, să inspir și eu pe alții, lol).

Despre Rudi Vaum, al doilea fiu, acesta a fost ajutat de Schieder Gruppe să petreacă câțiva ani în Germania pentru a-și finaliza studiile și cred că are o afacere de succes în domeniul IT acum.

Acum mai mulți ani am auzit la știri despre celebrul politician Adrian Năstase despre care se spunea că este francmason. Am mai auzit și despre patronajul asupra MNAC, despre celebrele “săli de sport” care se vor fi construit sub bagheta dânsului. În plus, am înțeles că ar fi avut încă de devreme, după revoluție, influență și în industria lemnului.

Bineînțeles, cu un semn de întrebare ciudat în minte, am revenit cu gândul la începuturile atragerii familiei noastre în fostul Complex CIL Sighetu Marmației. Dl Vaum francmason, dl. Năstase tot așa. Fosta administrație, cu state vechi de plată și experiență în rețelistică – formală și informală – a Romsilva, a administrației locale, conectată bineînțeles prin fire invizibile până în București și de la ultimul pădurar până la ultimul politician (în acea vreme probabil de stânga). Nu eram totuși sigur că va fi fost acolo vreo legătură și dacă erau, erau complet invizibile ochiului meu de tânăr întreprinzător, dornic de a aduce democratizarea proceselor de producție și comerț în orice “fabrică și uzină”.

Eram aproape sigur că partenerul german Schieder nu a fost conștient de aceste realități. Dacă tata a fost manipulat și familia noastră a intrat, alături de germani, într-o construcție atipică de rețele informale de corupție, care porneau din experimentatul Sighet și ajungeau, mai mult ca sigur, în București, se va fi aflat însă pe parcurs. Din observații directe, modul de a acționa în cei 9 ani de colaborare, tot mai agresiv al partenerului german, plus falimentul acestora în criza din 2008 (o adevărată corporație cu cifră de afaceri impresionantă) mi-am dat seama că acest fel de informații s-a răspândit tot mai rapid și pe o scară tot mai largă; probabil una pe care nici măcar aceștia n-o puteau vedea, evalua sau controla.

Ca notă de subsol, totuși, acești germani făceau comerț cu administrații ale fostelor state comuniste încă din anii ’80, spuneau ei. M-am gândit că aveau deja experiență în colaborarea cu actorii care, în asemenea regimuri, funcționau ca traducători, comercianți, intermediari, reprezentând Statul la orice nivel. Problema a rămas în suspensie în mintea mea. Aveam acum în față două variante:

a) aveau doar o vedere superficială, marginală, asupra rețelisticii și corupției specifice, inerente finalului de ani ’80 în statele comuniste cu care colaboraseră; poate, fiind comercianți abili și funcționând în occidentul dinamic, aveau o mentalitate înclinată spre a obține rezultate rapide și atunci “nu studiau” în profunzime detalii legate de politica internă a furnizorilor sau chiar a statelor comuniste.

b) fie intraseră în această afacere conștienți de ce urmează și atunci întreaga colaborare va fi avut un scop demonstrativ mai degrabă; bineînțeles, cum stă bine oricărui capitalist, cu foloase financiare.

Aș îndrăzni să speculez că e vorba de a) dar că în curând după asocierea în Sitel S.A. informația a pătruns pe căi informale mediul de afaceri german; mai întâi local, apoi marginal și curând poate la scară globală sau în mediile și corporațiile concurente. Modul extrem de agresiv, atitudinea tot mai frustrată si/sau lubrica a reprezentanților care ne vizitau periodic în fabrică, de acum deținută sub controlul lui tata aproape că dovedesc această afirmație.

Aș merge și mai departe cu speculația că, o vreme, partenerul Schieder Gruppe a fost forțat să joace un complicat joc de imagine “la scară globală”, probabil nespecific lor și până la urmă nedemn de un corporatism bazat pe principii solide, cu vechime în statele capitaliste. Însă, cum concurența este și aici acerbă și cum, din filme cel puțin observăm că nu toți capitaliștii sunt principiali, este posibil ca alte corporații să fi intervenit la rândul lor; în ce fel s-a întâmplat asta, nu îmi este accesibil deși unele “mișcări” mai pot fi vizibile și astăzi. În orice caz, oamenii de afaceri cunosc mai puțin modurile de manipulare prin canale mediatice, mai pragmatici și mai înclinați spre detalii ce țin de specificul muncii lor.

Ultimul gând, după ce am aflat de falimentul Schieder Gruppe, combinat cu arestarea unora din membri pentru fraude financiare, a fost că fie a), fie b) ei urmau să ia un fel de atitudine. Până la urmă aveau de dat răspunsuri familiilor lor, explicații comunității, justificări mediului de afaceri sau chiar celui politic. Și, nu-i așa, când lucrurile nu sunt chiar curate în propria ogradă, e întotdeauna nevoie de un țap ispășitor. Acest “țap” poate fi, în acest caz, nu numai un individ, nu numai o familie, o firmă ci chiar și o altă corporație sau, de ce nu, un întreg stat.

Cum însă, statul român a fost și rămâne încă corupt, se pot găsi și aici actori care să participe la o demonstrație publică pentru ca mai multe părți implicate să aibă justificări și până la urmă să-și continue activitatea. Dacă Sighetu Marmației a fost “folosit” ca “spațiu tampon” în anumite jocuri de imagine, corupție și manipulare, este oarecum vizibil.

Amintesc aici un mic detaliu: la ultima vizită a patronului Schieder Gruppe am stat cu dânsul în mașină, adâncit într-o acută psihoză, aproape incapabil să mai gândesc, anticipând cu groază moduri în care situația va degenera. Domnul în etate avea în mână un reportofon cu care, cu gesturi inabile, își înregistra câteva gânduri. M-a mirat această atipicarie, mai ales că nu părea că îi este specific. Am luat-o ca pe un mic act demonstrativ, mai degrabă fixabil în memoria mea de om neexperimentat ca element vizual decât ca unul explicativ, în cuvinte.

M-am amuzat ulterior, de-a lungul anilor, când am început să lucrez și să salvez totul pe internet, în diverse rețele sau cloud-uri amintindu-mi de gestul acela ca de o altă sursă de inspirație. Deși n-am salvat munca mea neapărat ca o înregistrare într-un reportofon virtual, poate că undeva există și aceasta fină amintire strecurată în limbaj simbolic sau tehnic; doar în joacă.

Despre patron mai știam că are și el un frate cu probleme psihice și, odată intrat în sistemul psihiatric românesc, am înțeles tot mai multe despre condiția unui asemenea pacient; ca și alte fine intuiții despre cum se ajunge aici și cum se poate și ieși. Consider că unii oameni pot fi măcar parțial vindecați de “nebunie” dacă au disponibilitatea spre a analiza situația care le-a pricinuit dezechilibrul; și, mai ales, dacă au în jur oameni și medici care i-o pot, cu răbdare și inteligență, explica pas cu pas. Așa că, demonstrativ cumva, îndelungatul meu parcurs prin mai multe medii creative – și nu numai – se dorea a fi și o explicitare în acest sens. Dar demonstrația nu se dorește a fi una punctuală, fixată pe un caz particular ci doar analizarea și expunerea situației mele în context; atâta doar că acest context se schimbă și în timp și în spațiu și, până la urmă… orice “reportofon” are un spațiu de stocare limitat.

Revenind la francmasoni și la Adrian Năstase, am fost șocat de un episod apărut în media în care acesta “s-a împușcat în gât”. M-am întrebat ce fel de problemă va fi cauzat o traumă atât de acută încât politicianul să fi intrat în asemenea panică, dorind de-a dreptul să-și sfârșească zilele.

Aveam expus pe internet un mic desen cu un personaj ce avea un cerc (o gaură) desenat pe gât. Era doar o schiță făcută aiurea, într-un moment în care voiam să “produc ceva, orice”, mai degrabă decât să stau în depresie în pat. Cum fac de obicei, desenele mele nu invită la a fi copiate, nu inspiră pe nimeni sper la agresivitate, mai ales că sunt desenate ca și caricaturi, mai mult sau mai puțin vizibil, justificativ.

Ei bine, coincidența era prea stranie. Am tot stat s-o gândesc dar nu puteam face nicio conexiune între cele două elemente atât de separate în timp și spațiu ca medii, locații, apartenență la rețele formale sau informale. Așa că mi-am reprimat intenția de a analiza și… am mers mai departe cu studiile.

_____________________________________________________________________________________

English version

Returned I, in great need, from the faculty where I had intuited that, in hidden places or in plain sight, there were and were plotting in secret freemasons more or less distinguished, I went to stick my nose into the furniture factory owned by my father and the German shareholder Schieder Gruppe.

In a few instances when I visited the exhibition in Germany, at fierce and prolonged negotiations, I had as translator Mr. Vaum. Obviously, we exchanged a few words, finding out from him that he is part of Freemasonry. A distinguished gentleman, cultured and skilled in conversation but with a certain reserve and seriousness inherent to his age and social position in the city.

I was glad to meet him numerous times on the ski slope at Șuior, alongside some girlfriend. Not only that he is an example of a man who knows to keep himself active, to respect his health but also attentive to the people with whom he surrounds himself.

From discussions with my father I found out that he was there, in the circle of those who invited him at the beginning to take over, alongside the former administrators of CIL Sighet, the panel furniture section which was about to enter bankruptcy. The collaboration with him was then sporadic, he activating episodically as translator to/from German at some of the visits. Besides that, he maintained a reserved friendship with my father, asking him sometimes for help in moments of small financial impasses.

Since Mr. Vaum has 2 boys, I intersected with both throughout my complicated existence in our mining city. The eldest is a passionate biker who impressed me with the physical condition maintained exemplary, and whom I see in impressive rides (I have the feeling that he has exceeded even 200 km in a day, which for me is still impossible. But I plan a demonstration of strength precisely to show myself that I too can do it. Anyway, every time when you observe an exceptional athlete in the local community you are inspired, and I hope that, in my turn, to inspire others as well, lol).

About Rudi Vaum, the second son, he was helped by Schieder Gruppe to spend a few years in Germany in order to finalize his studies and I think he has a successful business in the IT field now.

Several years ago I heard on the news about the famous politician Adrian Năstase about whom it was said that he is a freemason. I also heard about the patronage over MNAC, about the famous “sports halls” which were to have been built under his baton. In addition, I understood that he would have had early, after the revolution, influence also in the wood industry.

Of course, with a strange question mark in mind, I returned with the thought to the beginnings of the attraction of our family into the former Complex CIL Sighetu Marmației. Mr. Vaum freemason, Mr. Năstase the same. The former administration, with long-standing payrolls and experience in networking – formal and informal – of Romsilva, of the local administration, connected of course through invisible threads up to Bucharest and from the last forester up to the last politician (at that time probably of the left). I was not however sure that there would have been there any connection and if there were, they were completely invisible to my eye of young entrepreneur, eager to bring the democratization of production and commerce processes into any “factory and plant”.

I was almost sure that the German partner Schieder was not aware of these realities. If my father was manipulated and our family entered, alongside the Germans, into an atypical construction of informal networks of corruption, which started from the experienced Sighet and reached, more than surely, Bucharest, he would have found out however along the way. From direct observations, the way of acting in the 9 years of collaboration, more and more aggressive of the German partner, plus their bankruptcy in the crisis of 2008 (a true corporation with impressive turnover) I realized that this kind of information spread more and more rapidly and on a larger and larger scale; probably one which not even they could see, evaluate or control.

As a footnote, however, these Germans were doing trade with administrations of the former communist states still from the ’80s, they said. I thought that they already had experience in collaborating with actors who, in such regimes, functioned as translators, traders, intermediaries, representing the State at any level. The problem remained suspended in my mind. I now had in front of me two variants:

a) they had only a superficial, marginal view, upon the networking and the specific corruption, inherent to the end of the ’80s in the communist states with which they had collaborated; maybe, being skilled traders and functioning in the dynamic West, they had a mentality inclined towards obtaining rapid results and then they did not “study” in depth details related to the internal politics of the suppliers or even of the communist states.

b) either they had entered this business aware of what follows and then the entire collaboration would have had rather a demonstrative purpose; of course, as befits any capitalist, with financial benefits.

I would dare to speculate that it is about a) but that soon after the association in Sitel S.A. the information penetrated through informal ways the German business environment; first locally, then marginally and soon maybe at global scale or in the environments and competing corporations. The extremely aggressive way, the increasingly frustrated or lubric attitude of the representatives who were visiting us periodically in the factory, now held under the control of my father almost prove this statement.

I would go even further with the speculation that, for a time, the partner Schieder Gruppe was forced to play a complicated image game “at global scale”, probably not specific to them and in the end unworthy of a corporatism based on solid principles, with seniority in capitalist states. However, since competition is also here fierce and since, from movies at least we observe that not all capitalists are principled, it is possible that other corporations intervened in their turn; in what way this happened is not accessible to me although some “movements” can still be visible today. In any case, businessmen know less the ways of manipulation through media channels, more pragmatic and more inclined towards details that belong to the specifics of their work.

The last thought, after I found out about the bankruptcy of Schieder Gruppe, combined with the arrest of some members for financial frauds, was that either a), either b) they were to take some kind of attitude. After all they had to give answers to their families, explanations to the community, justifications to the business environment or even the political one. And, is it not so, when things are not quite clean in one’s own yard, there is always the need for a scapegoat. This “goat” can be, in this case, not only an individual, not only a family, a company but even another corporation or, why not, an entire state.

However, since the Romanian state has been and still remains corrupt, actors can be found here as well to participate in a public demonstration so that multiple involved parties have justifications and in the end continue their activity. If Sighetu Marmației was “used” as a “buffer space” in certain games of image, corruption and manipulation, it is somewhat visible.

I mention here a small detail: at the last visit of the owner of Schieder Gruppe I stayed with him in the car, sunk into an acute psychosis, almost incapable to think anymore, anticipating with dread ways in which the situation will degenerate. The elderly gentleman had in his hand a tape recorder with which, with clumsy gestures, he was recording a few thoughts. This atypicality surprised me, especially since it did not seem to be specific to him. I took it as a small demonstrative act, rather fixable in my memory as an inexperienced man as a visual element than as an explanatory one, in words.

I amused myself later, over the years, when I began to work and to save everything on the internet, in various networks or clouds remembering that gesture as another source of inspiration. Although I did not save my work necessarily as a recording in a virtual tape recorder, maybe somewhere there exists also this fine memory slipped into symbolic or technical language; just in play.

About the owner I also knew that he has a brother with psychological problems and, once entered into the Romanian psychiatric system, I understood more and more about the condition of such a patient; as well as other fine intuitions about how one arrives here and how one can also exit. I consider that some people can be at least partially cured of “madness” if they have the availability to analyze the situation which caused their imbalance; and, especially, if they have around them people and doctors who can, with patience and intelligence, explain it step by step. So, somehow demonstratively, my long path through multiple creative environments – and not only – was meant to be also an explicitation in this sense. But the demonstration is not intended to be a punctual one, fixed on a particular case but only the analysis and exposition of my situation in context; only that this context changes both in time and in space and, in the end… any “tape recorder” has a limited storage space.

Returning to freemasons and to Adrian Năstase, I was shocked by an episode appeared in the media in which he “shot himself in the neck”. I wondered what kind of problem would have caused such an acute trauma that the politician would have entered such panic, wanting outright to end his days.

I had exposed on the internet a small drawing with a character that had a circle (a hole) drawn on the neck. It was only a sketch made randomly, in a moment in which I wanted to “produce something, anything”, rather than to stay in depression in bed. As I usually do, my drawings do not invite to be copied, they do not inspire anyone I hope towards aggressiveness, especially since they are drawn as caricatures, more or less visibly, justificatory.

Well, the coincidence was too strange. I kept thinking about it but I could not make any connection between the two elements so separated in time and space as environments, locations, belonging to formal or informal networks. So I repressed my intention to analize further and… I moved on with my studies.