Varianta în limba română
Mi-a plăcut genul „drum and bass” din primul moment în care l-am ascultat. Un „gateway drug” a fost trupa Prodigy, pe care o adoram în liceu; de-abia așteptam să apară câte un clip nou pe MTV. Mult mai târziu am văzut pe YouTube cum făceau producția și am fost nițel dezamăgit de cantitatea de „samples” pe care le folosiseră, deși, într-adevăr, erau intensiv manipulate.
Odată ajuns în București, la facultate, am mai ascultat sporadic genul; țin minte încă un afiș bestial, cu grafica lor specifică, pentru un concert la care… nici nu mai țin minte dacă am ajuns. Oricum, am memorat stilul și designul pentru „referință ulterioară”. Mi-a părut rău să văd cum întreg curentul intra parcă prea rapid în regresie.
Pe la mijlocul și finalul anilor 2000 mi s-a părut că „drum and bass”-ul are parte de un scurt reviriment. Am reușit să ajung la un concert în Cluj, dar cam atât. Ulterior am descoperit trupa Noisia și am fost de-a dreptul transfigurat. Găseam la ei o muzică inteligentă, cu clipuri fabuloase; într-un cuvânt, perfecțiunea (dacă ea există, lol).
Top 3 piese care îmi plac de la Noisia:
- Noisia feat. KRS-One – Exodus (clipul piesei „Exodus”, făcut, după spusele lor, de un fan, alături de muzică, mi s-au părut o adevărată lucrare de artă)
- Noisia feat. Foreign Beggars – Shellshock
- Noisia – Split the Atom
M-am mai uitat sporadic și la niște piese ale artistului General Levy, doar ca să înțeleg că muzica asta are niște rădăcini mai adânci, care încep în comunitatea de ravers din UK și incorporează multe influențe internaționale. Așa mi-a venit pofta să încep să studiez istoria muzicii electronice, de la „cap la coadă”. Multe săptămâni, luni, le-am petrecut pe platforme de streaming sau YouTube, tot conspectând, analizând, făcând legături între genuri, subgenuri ș.a.m.d.; voiam să știu absolut totul despre modul în care lumea muzicii electronice funcționează și evoluează.
Bineînțeles, nu se poate ști niciodată „totul”. M-am liniștit; era și intuiția mea încă de la început. Aceste lumi sunt organice – îmi spuneam – extrem de complexe și dinamice. A sta cu creionul în mână și a trasa scheme logice, raționale, nu are până la urmă niciun sens. Am închis laptopul și mi-am spus că da, într-adevăr, atitudinea mea – aceea de a „începe pur și simplu dintr-un capăt” și a merge înainte orbește, navigând printre influențe, genuri, medii sau platforme muzicale – era singura cale de urmat; pur și simplu trebuia să fiu așa cum fusesem de la început: instinctual.
Dar mi-am notat în minte că voi aborda cândva genul „drum and bass”, deși nu simțeam încă că a venit momentul. Acum vreo 2–3 ani am făcut un scurt videoclip în care demonstram că știu și pot să încep un proiect de acest gen, dar tot nu voiam chiar s-o fac. Mai degrabă arătam selecția mea de plugin-uri și câte ceva din modul meu de a aborda producția audio. Clipul poate fi văzut aici:
https://www.youtube.com/shorts/7ZWIaCO1bvM
Bineînțeles, se pot vedea acolo referințe vizuale specifice, plus promisiunea de final că da, va veni momentul să fac și ceva în genul acesta.
Luna asta m-am distrat nițel cu un nou EP, o nouă provocare: puteam oare să integrez „drum and bass” în proiectul meu Phantomaas? Pe acesta îl creasem special ca să abordez armonii mai complexe, mai colorate, structuri atipice, sound mai atent lucrat și beat-uri mai fragmentate. Începusem deja să folosesc „broken beats” și, în sfârșit, mi-am găsit inspirația să fac și 2–3 beat-uri DnB. Cum Phantomaas rămâne și va fi întotdeauna experimental, mi-am zis că „merge” abordarea; fanii mei – câți or exista – vor înțelege și vor aprecia gestul.
Așa a ieșit EP-ul Axis of Origin, care este, ca de obicei, presărat cu mici glumițe în limbaje specifice, dar împinge puțin mai departe limitele în care, iată, părea – unora, cel puțin – că mă închisesem; cu voia sau fără voia ori știința mea.
Ca să nu las nimic la voia întâmplării, trebuie să scriu și cui „dedic” acest mic EP:
- trupei Noisia, care m-a inspirat de când i-am ascultat pentru prima dată; bineînțeles, piesele se vor a fi o „inversiune aproximativă” a manierei lor de lucru.
- unei trupe al cărei nume nu îl cunosc, pe care am ascultat-o undeva pe la finalul anilor 2000, în prag de Revelion, la Budapesta. Eram pe stradă, împreună cu o prietenă (Gabriela P.), și am rămas uimit de calitatea actului lor live – un drum and bass organic, semi-acustic, elegant; ireproșabil. Așa m-am convins că scena muzicală underground a Ungariei trebuie să fie extrem de vie și de bun gust.
- comunității de fani DnB din România, care ar trebui să știe / să afle că, în apartamente din blocuri random, din orașe „de provincie”, câte unul-altul își mai aduce aminte de anii de glorie ai genului; și că nu renunțăm la a-l readuce în prezent; bineînțeles, reașezat în noul context, reinventat, revizitat, reactualizat (sau nu).
EP-ul poate fi ascultat aici:
https://phantomaas.bandcamp.com/album/axis-of-origin-ep
Ca notă de final, trebuie să spun că încă îmi pare rău că n-am ajuns niciodată în UK, ca să pot „inspira” și eu aer britanic, să înțeleg mai bine mediul – social, urban, economic – din care a „răsărit” acest gen atât de complex și totuși atât de ignorat de tineretul modern. Dacă studiile mele online despre cultura acestor țări, de unde, iată, cu sau fără voia noastră chiar ne „tragem influențele”, au dat roade, rămâne de văzut, de ascultat.
Închei cu întrebarea lui Ali G, adresată unui medic cardiolog: „Oare n-am putea să facem ca inima să bată în ritm de DnB, în loc de banalul și plictisitorul 4/4 care, iată, e folosit până și în genuri ca disco, house și alte chestii mult prea comerciale?”. Întrebarea rămâne retorică, dar nu fără sens.
English version
I liked drum and bass from the very first moment I heard it. A true “gateway drug” was the band Prodigy, whom I adored in high school; I could hardly wait for a new video to air on MTV. Much later, I watched on YouTube how they handled production and was a bit disappointed by the amount of samples they used—although, to be fair, they were heavily manipulated.
Once I moved to Bucharest for university, I listened to the genre only sporadically; I still remember an amazing poster, with their signature graphic style, advertising a concert that… I honestly can’t even remember if I attended. Either way, I memorized the style and design for “future reference.” It saddened me to see how the entire movement seemed to slip into decline far too quickly.
Around the mid to late 2000s, drum and bass appeared to enjoy a brief revival. I managed to attend one concert in Cluj, but that was about it. Later on, I discovered Noisia and was utterly transfixed. In their music I found intelligence, incredible visuals; in a word, perfection (if such a thing exists, lol).
My top three Noisia tracks:
- Noisia feat. KRS-One – Exodus (the video for “Exodus,” which they claim was made by a fan, together with the music itself, struck me as a genuine work of art)
- Noisia feat. Foreign Beggars – Shellshock
- Noisia – Split the Atom
I also watched, from time to time, a few tracks by the artist General Levy, just to realize that this music has much deeper roots—starting in the UK rave community and incorporating a wide range of international influences. That’s when I felt the urge to study the history of electronic music from “start to finish.” I spent many weeks, even months, on streaming platforms or YouTube, constantly taking notes, analyzing, drawing connections between genres, subgenres, and so on; I wanted to know absolutely everything about how the world of electronic music works and evolves.
Of course, it’s impossible to ever know “everything.” I calmed down; that had been my intuition from the very beginning. These worlds are organic, I told myself—extremely complex and dynamic. Sitting with a pencil in hand, trying to draw logical, rational diagrams, ultimately makes no sense. I closed my laptop and realized that yes, indeed, my attitude—simply “starting from one end” and moving forward blindly, navigating through influences, genres, environments, and musical platforms—was the only viable path. I just had to be the same as I’d always been: instinctual.
Still, I made a mental note that one day I would approach drum and bass, even though I didn’t yet feel the time was right. About two or three years ago, I made a short video demonstrating that I knew how—and was able—to start a project like this, but I still didn’t really want to do it. I mostly showcased my plugin selection and a bit of my approach to audio production. The clip can be seen here:
https://www.youtube.com/shorts/7ZWIaCO1bvM
Naturally, you can spot specific visual references there, along with a closing promise that yes, the moment would eventually come to create something in this genre.
This month, I had some fun with a new EP—a new challenge: could I integrate drum and bass into my project Phantomaas? I had created it specifically to explore more complex, colorful harmonies, atypical structures, more carefully crafted sound design, and fragmented beats. I had already begun using broken beats, and finally I found the inspiration to produce two or three DnB beats. Since Phantomaas remains—and will always be—experimental, I told myself the approach would work; my fans—however many there may be—would understand and appreciate the gesture.
That’s how the EP Axis of Origin came to be. As usual, it’s sprinkled with small in-jokes in specific “languages,” but it also pushes a bit further the boundaries within which—at least in the eyes of some—it seemed I had confined myself, willingly or not, knowingly or unknowingly.
To leave nothing to chance, I should also state to whom I dedicate this small EP:
- to Noisia, who have inspired me ever since I first heard them; naturally, the tracks are meant as an “approximate inversion” of their working method.
- to a band whose name I don’t know, whom I heard sometime toward the end of the 2000s, around New Year’s Eve, in Budapest. I was standing on the street with a friend (Gabriela P.), and I was stunned by the quality of their live performance—an organic, semi-acoustic, elegant drum and bass; flawless. That’s when I became convinced that Hungary’s underground music scene must be incredibly vibrant and tasteful.
- to the Romanian DnB fan community, who should know—or find out—that in random apartments, in so-called “provincial” cities, someone here and there still remembers the genre’s glory days; and that we haven’t given up on bringing it back into the present—of course, repositioned in a new context, reinvented, revisited, updated (or not).
The EP can be listened to here:
https://phantomaas.bandcamp.com/album/axis-of-origin-ep
As a final note, I must say I still regret never having made it to the UK, to “breathe in” some British air myself and better understand the social, urban, and economic environment from which this genre—so complex and yet so ignored by modern youth—emerged. Whether my online studies of the cultures from which, willingly or not, we draw our influences have paid off remains to be seen, to be heard.
I’ll close with a question posed by Ali G to a cardiologist: “Couldn’t we make the heart beat in a DnB rhythm instead of the banal, boring 4/4 that’s used even in genres like disco, house, and other overly commercial stuff?” The question remains rhetorical—but not without meaning.
PAUL SELING 
Leave a comment