PAUL SELING

Varianta în limba română

Nu știu exact de unde vine acest nume al nostru de familie – Seling. Spre surprinderea mea, nu am prea fost necăjit de-a lungul vieții de nimeni cu mutarea accentului de pe E pe I. Poate și din această cauză n-am fost nici conștient de ce glume se puteau face pe seama noastră.

Unul din unchii mei, dl. V., a avut inspirația să-l schimbe încă din anii ’80 în Selinc, probabil pentru a scăpa complet de o posibilă jenă legată de aceste jocuri de cuvinte. Același unchi a făcut și o mică cercetare la arhivele statului, spunându-ne că este posibil să fi existat, în trecutul îndepărtat, niscaiva strămoși sași. Dacă mă uit la fizionomia Paulei, de exemplu, parcă ai vedea acolo urmele unor trăsături fizice specifice unor prusaci. Rămâne de cercetat mai departe și de către noi.

M-am amuzat, bineînțeles, la bancul: „Cum se numește trupa formată din 3 Sud Est și Paula Seling? – Răspuns: 3 Se Ling”. Apoi, când trupa Direcția 5 a lansat o nouă „provocare” în eter prin piesa „Lângă mine”, în colaborare cu Paula, se vor mai fi amuzat și alții: acum Direcția 5 și Paula Se Ling. Probabil. Sau de ce nu, frumosul și retoricul: „Să-i ling?”

(Acum mi se pare extrem de interesantă prezența, sau citarea în format vizual – nu știu dacă cu voia sau fără voia dansei – a celebrului „fashion model” Claudia Schiffer în videoclip.)

Bineînțeles, glumițele acestea nu li se vor fi părând tuturor amuzante. Nu toată lumea „suferă” de același fel de „îngăduință” ca și noi. Am meditat puțin la insuccesul unei voci de calibru cum e cea a Paulei în afara țării, gândindu-mă mai în amănunt la posibile jocuri de cuvinte bazate pe acest „dual” Seling.

În engleză el ar putea suna a „selling = vânzând (de la a vinde)”, ar putea fi derivat, cu puțin umor, în „a naviga = sailing” (de fapt, dragul nostru profesor de sport din liceul Șincai îmi spunea în mod constant Paul Siling, lol). Așa le va fi picat „fisa” colegilor, fără ca eu să-mi dau seama despre ce e vorba.

Fac aici o pauză ca să spun că eu personal nu m-am bazat niciodată pe jocuri de cuvinte și nici măcar pe „restructurarea limbajului” în explorările mele artistice. Din motive necunoscute mie, mă simt dintotdeauna nu inabil, ci de-a dreptul lipsit de știința de a „meșteșugi” sensul vorbelor, așa cum probabil o fac mulți artiști. Afinitatea mea pentru sensuri mai profunde ale produselor artistice este vizibilă în toate lucrările mele, fie ele vizuale sau sonore. Mă bazez pe nevoia de a exprima sentimente, stări difuze, instinctualitate și mai târziu concepte abstracte, evitând aceste „malformări” ale logicii, până la urmă, pentru că mi se par facile și chiar dăunătoare. Dar da, este o opinie personală într-un noian de încercări, mai mult sau mai puțin abile, de a deturna claritatea limbii în direcții cauzatoare de confuzie sau distructive chiar.

(Ca paranteză, încă din momentul în care am aflat – în liceu, la o lecție de engleză – despre James Joyce și experimentele sale cu „fluxul conștiinței”, am fost interesat de acest procedeu. În ce mă privește, nu îmi „cântăresc” vorbele și mă exprim natural, fluent, așa cum îmi dictează instinctul. Am încercat să abordez pe cât s-a putut această tehnică în tot ce am făcut: de la grafică la muzică sau arhitectură.)

Ca notă de final, mă gândesc acum și la o altă ramură familială, făcând noi conexiuni – tot pe palierul de limbaj de care, din păcate, sunt abia acum conștient. Privind în urmă, încep să observ că această „ramificație” a fost deja mult timp speculată, așa că prefer să las aici ceea ce știu despre asta.

E vorba de fam. Sătmăreanu, care au intrat în familia noastră tot la mijloc de ani ’80. În mod cert există „copii” sau „sosii” ale ambilor mei veri în videoclipurile pe care le-am tot văzut în ultimii ani pe YouTube (posibil în clipurile lui Katy Perry – „Chained to the Rhythm” și Jess Glynne feat. Route 94 – „My Love”).

Faptul că unchiul V. a fost marinar și era plecat cu lunile pe mări – sailing (!) – este deja mai mult ca vizibil. În ce mod a fost „speculată” această ramificație în timpul îndelungat care a trecut de atunci îmi este necunoscut. La fel, motivațiile dânsului pentru a se „racorda” la „Selingi” îmi sunt, pentru moment, neclare.

Cum o serie de „sătmăreni” (cetățeni ai orașului Satu Mare) s-au racordat de-a lungul timpului la diverse „spețe” care „ating tangențial” spațiul mental al comunității băimărene – și nu numai – rămâne de văzut cu ce scop și cu ce finalitate.

---

English translation

I don’t know exactly where our family name – Seling – comes from. To my surprise, throughout my life I haven’t really been bothered by anyone shifting the stress from E to I. Perhaps for this very reason I wasn’t even aware of the kinds of jokes that could be made at our expense.

One of my uncles, Mr. V., had the inspiration to change it as early as the 1980s to Selinc, probably in order to completely avoid any possible embarrassment related to such wordplay. The same uncle also did a bit of research in the state archives, telling us that it is possible that, in the distant past, there may have been some Saxon ancestors. If I look at Paula’s physiognomy, for example, you can almost see traces of physical features typical of Prussians. This remains something for us to investigate further.

I was amused, of course, by the joke: “What do you call the band formed by 3 Sud Est and Paula Seling? – Answer: 3 Se Ling.” Then, when the band Direcția 5 launched a new “challenge” over the airwaves with the song “Lângă mine,” in collaboration with Paula, others must have had their fun as well: now Direcția 5 and Paula Se Ling. Probably. Or why not the elegant and rhetorical: “Să-i ling?” (“Shall I lick them?”)

(Now I find extremely interesting the presence, or the visual citation – whether with or without her consent, I don’t know – of the famous fashion model Claudia Schiffer in the video.)

Of course, these little jokes will not have seemed amusing to everyone. Not everyone “suffers” from the same kind of “leniency” as we do. I reflected a bit on the lack of international success of a voice of Paula’s caliber, thinking in more detail about possible wordplays based on this “dual” Seling.

In English it could sound like “selling” (from “to sell”), or it could be humorously derived into “sailing” (in fact, our beloved high school PE teacher at Șincai constantly called me Paul Siling, lol). That must have been when the penny dropped for my classmates, without me realizing what it was all about.

I’ll pause here to say that I personally have never relied on wordplay, nor even on the “restructuring of language,” in my artistic explorations. For reasons unknown to me, I have always felt not merely incapable, but downright devoid of the skill of “crafting” the meaning of words the way many artists probably do. My affinity for deeper meanings in artistic products is visible in all my works, whether visual or sonic. I rely on the need to express feelings, diffuse states, instinctuality, and later abstract concepts, avoiding these “malformations” of logic, ultimately because they strike me as facile and even harmful. But yes, this is a personal opinion amid a multitude of attempts, more or less skillful, to divert the clarity of language into directions that generate confusion or are even destructive.

(As an aside, ever since I learned – in high school, during an English class – about James Joyce and his experiments with the “stream of consciousness,” I have been interested in this procedure. As far as I’m concerned, I don’t “weigh” my words; I express myself naturally, fluently, as instinct dictates. I’ve tried to approach this technique as much as possible in everything I’ve done, from graphic work to music or architecture.)

As a final note, I’m now also thinking about another branch of the family, making new connections – again on the linguistic level, of which, unfortunately, I’m only now becoming aware. Looking back, I begin to notice that this “branching” has long been speculated upon, so I prefer to leave here what I know about it.

I’m referring to the Sătmăreanu family, who entered our family around the mid-1980s as well. There are certainly “copies” or “lookalikes” of both my cousins in the music videos I’ve kept seeing over the past few years on YouTube (possibly in Katy Perry’s “Chained to the Rhythm” and Jess Glynne feat. Route 94 – “My Love”).

The fact that Uncle V. was a sailor and used to be away at sea for months – sailing (!) – is already more than obvious. In what way this branch was “exploited” over the long period that has passed since then is unknown to me. Likewise, his motivations for “connecting” to the “Seling” side are, for the moment, unclear to me.

How a number of “Sătmăreni” (citizens of the city of Satu Mare) have, over time, connected themselves to various “cases” that “tangentially touch” the mental space of the Baia Mare community – and beyond – remains to be seen, along with their purpose and final outcome.