PAUL SELING

Varianta în limba română

Se pare că uneori, când „mascarea” prin numele sau imaginea unor persoane publice, personalități, figuri media nu are efectul scontat, se încearcă a se acționa direct, în spațiul personal sau chiar în cel intim.

Greu de demonstrat și de explicat de către un „target” neavizat este o formă de „masking” produs printr-o relație afectivă/sexuală. Sincer să fiu, multă vreme nu am putut crede că există în lume persoane care sunt capabile să acționeze conștient în acest fel, aidoma unor adevărate „Mata Hari”. Ulterior mi-am dat seama că nu numai femeile fac asta, ci și bărbații.

Într-o societate ca cea românească, imaginea publică a femeii este deseori folosită demonstrativ, iar invocarea acesteia ca potențială victimă este o importantă manevră în rețeaua care o „distribuie” în aceste roluri. Această realitate ține, bineînțeles, de adânc înrădăcinata mentalitate patriarhală a comunității, abil folosită și deturnată de către rețele de putere/corupție. Se pare că totuși, în aceste rețele, femeile și bărbații colaborează de pe poziții aproximativ egale în „managementul” informației, al pionilor și al victimelor. După părerea mea, în regimurile post-totalitare avem de-a face cu o inversiune aproximativă a ceea ce se întâmplă într-o societate liberală, cel puțin la nivelul clasei medii.

Am observat, prin propria experiență, că uneori femeile sunt doar parțial conștiente sau chiar complet neinformate în momentul în care sunt motivate să intre în contact cu potențialul target. A le motiva ține de profilul psihologic al fiecăreia: de la aparența unui joc social superficial și nevoia de apartenență, de incluziune (în cazul celor mai tinere), la nevoia de a experimenta „ceva nou”, până la invocarea unor cauze „nobile” – demascarea sau demonstrarea unor adevăruri ascunse, a adevărului absolut, protejarea integrității imaginii unei comunități, a identității naționale sau chiar mai departe…

Bineînțeles, aceste persoane sunt ușor de manipulat și înainte, și în timpul relației cu targetul, și după aceea. Ele pot fi, direct sau indirect, fie motivate prin recompense (poziții în sisteme sau rețele de corupție, potențiali noi parteneri sau experiențe sexuale, siguranță financiară, ș.a.m.d.), fie amenințate cu lipsa acestora.

Am observat cum, după interacțiunea cu targetul, aceste foste partenere pot fi manipulate pe termen extrem de lung. Imaginația abuzatorilor pare a fi nelimitată când e vorba de a-și proteja interesele, identitatea, integritatea, coeziunea. Cu cât sunt mai neinformate și mai puțin instruite, aceste femei devin la rândul lor abuzatori și parte integrantă din rețelistica ce le-a abuzat, de fapt, la început. Bineînțeles, efectul este devastator atât pentru ele însele, cât și pentru rețeaua lor de suport (familie, prieteni, comunitate).

Despre mecanica intimă a „mascării” prin sex se poate divaga destul: persoane mai abile pot introduce în ecuație practici sexuale neobișnuite, dinamică sexuală atipică, parteneri multipli, ș.a.m.d. Uneori este suficientă combinarea sexului ca act mecanic cu o atitudine ostilă, depreciativă, umilitoare etc. În acest mod, actul sexual devine și o formă de spionaj – acesta este evaluat, testat, provocat și nu numai. Trebuie să recunoaștem că orice asemenea experiență este în același timp și (de)formatoare – atât pentru target, cât și pentru parteneră – și că, în majoritatea cazurilor, ea nu poate fi nici explicitată, nici înțeleasă până în cel mai mic detaliu.

Cu cât targetul este mai puțin experimentat sau conștient, cu atât manipularea și chiar modificarea atât a profilului sexual, cât și a celui afectiv/psihologic sunt mai probabile și apoi manipulabile din exterior – după relație sau chiar în timpul acesteia. Datele culese, precum și „amprenta” sexuală lăsată în mentalul targetului pot fi, la nevoie, exploatate în următoarele relații – dacă partenerele comunică între ele ulterior și dacă rețelele din care fac parte colaborează sau se intersectează.

Nu trebuie să uităm de posibilele intersectări cu persoane de același sex. În ce mă privește – ca și caz particular – am fost de câteva ori interpelat, aleator sau nu, de persoane cu înclinații homosexuale. Deși nu sunt interesat de aceste tipuri de sexualitate, ele se pot constitui, după gust, imaginație și poziția în rețelele despre care relatam, în pioni activi sau pasivi, manipulabili sau nu. Situația acestor persoane este încă dificilă în societatea românească post-revoluționară, cu o puternică mentalitate homofobă. După interacțiunea cu targetul, ei pot să invoce diverse cauze, cum ar fi dreptul la intimitate sau, dimpotrivă, pe cel de a-și putea afirma public afinitățile și înclinațiile. Bineînțeles, ca și partenerele heterosexuale, și aceștia pot fi manipulați sau pot deveni manipulatori la rândul lor, probabil cu o altă dinamică a subgrupurilor din care fac parte și cu alte mentalități.

Am meditat pe marginea acestor experiențe. În mod cert, ca tineri adolescenți neexperimentați, suntem oarecum impresionabili și manipulabili de sexul frumos, mai ales că, se spune, fetele se maturizează mai repede decât băieții în acest segment de vârstă. Nu m-aș hazarda să afirm că nu rămânem și ca bărbați maturi posibile victime ale manipulării prin sex/sexualitate până la vârsta senectuții.

Când aceste manipulări nu sunt explicitate – nouă înșine și/sau celor din jur – continuăm să avansăm prin viață orbecăind, luând decizii greșite și chiar activând – voit sau nu, conștient sau nu – în vasta rețea, vizibilă sau nu, de corupere a comunității și, bineînțeles, a fiecărui individ.

Ca notă de final, doresc să avertizez cititorul că există și forme de „mascare” demonstrativă a sexualității unui potențial target la nivel tangential comunității, cercului restrâns de prieteni sau chiar al familiei. Actori mai bine sau mai prost informați, mai bine sau mai prost dotați cu inteligență, gust sau inițiativă personală pot intra în relații – de durată sau pasagere – cu pioni mai mult sau mai puțin apropiați targetului.

Bineînțeles, justificările pot fi multiple, vizibile sau nu, demonstrative sau incriminatorii, justificative sau, de ce nu, chiar experimentale. Comunitatea, prietenii, familia sunt lăsate chiar să-și justifice lor înșiși sau unii altora, după imaginație, cultură, inteligență, gust sau chiar pe baza propriilor experiențe cu sexualitatea, care este sensul acestor interacțiuni, precum și conexiunea cu targetul.

Actorii – activi sau pasivi – ai acestor „spectacole cu public” trebuie să-și găsească în primul rând lor și partenerilor motivația, dar trebuie să recunoaștem că, atunci când e vorba de sex, acestea pot fi măcar parțial ignorate. Dacă ele se regăsesc totuși chiar în comunicarea intimă, dinamica, estetica sau fiziologia sexului, rămâne de stabilit de către cercetătorii de specialitate.

---

English translation

It seems that sometimes, when “masking” through the name or image of public figures, personalities, or media figures fails to achieve the intended effect, attempts are made to act directly within the personal space or even the intimate one.

Difficult to prove and explain for an uninformed “target” is a form of masking produced through an emotional/sexual relationship. To be honest, for a long time I could not believe that there are people in the world capable of acting consciously in this manner, like real-life “Mata Haris.” Later on, I realized that it is not only women who do this, but men as well.

In a society such as the Romanian one, the public image of women is often used demonstratively, and invoking it as that of a potential victim represents an important maneuver within the network that “assigns” her to such roles. This reality is, of course, rooted in the deeply ingrained patriarchal mentality of the community, skillfully exploited and diverted by networks of power and corruption. It appears, however, that within these networks women and men collaborate from roughly equal positions in the “management” of information, pawns, and victims. In my view, post-totalitarian regimes display an approximate inversion of what occurs in a liberal society, at least at the level of the middle class.

Through my own experience, I have observed that sometimes women are only partially aware or even completely uninformed at the moment when they are motivated to enter into contact with a potential target. The motivation depends on each individual’s psychological profile: from the appearance of a superficial social game and the need for belonging and inclusion (especially among the younger ones), to the desire to experience “something new,” all the way to the invocation of “noble” causes—exposing or proving hidden truths, the absolute truth, protecting the integrity of a community’s image, national identity, or even beyond.

Naturally, such individuals are easy to manipulate before, during, and after the relationship with the target. They may be directly or indirectly motivated through rewards (positions within systems or corruption networks, potential new partners or sexual experiences, financial security, etc.) or threatened with the loss of these benefits.

I have observed how, after interacting with the target, these former partners can be manipulated over extremely long periods of time. The imagination of abusers seems limitless when it comes to protecting their interests, identity, integrity, and cohesion. The less informed and less educated these women are, the more they themselves become abusers and integral parts of the very networks that initially abused them. Naturally, the effect is devastating both for them and for their support networks (family, friends, community).

One can elaborate extensively on the intimate mechanics of “masking” through sex: more skillful individuals may introduce unusual sexual practices, atypical sexual dynamics, multiple partners, and so on. Sometimes it is enough to combine sex as a mechanical act with a hostile, demeaning, humiliating attitude. In this way, the sexual act also becomes a form of espionage—it evaluates, tests, provokes, and more. We must acknowledge that any such experience is simultaneously (de)formative—both for the target and for the partner—and that, in most cases, it cannot be fully articulated or understood down to the smallest detail.

The less experienced or aware the target is, the more likely manipulation becomes, including the alteration of both sexual and emotional/psychological profiles, which can then be externally exploited—after the relationship or even during it. The collected data, as well as the sexual “imprint” left in the target’s psyche, can be exploited in subsequent relationships, provided the partners later communicate with one another and the networks they belong to collaborate or intersect.

We must not overlook possible intersections with individuals of the same sex. In my own case—as a particular example—I have on several occasions been approached, randomly or otherwise, by individuals with homosexual inclinations. Although I am not interested in such forms of sexuality, depending on taste, imagination, and their position within the networks described above, they can function as active or passive pawns, manipulable or not. The situation of these individuals remains difficult in post-revolutionary Romanian society, which retains a strong homophobic mentality. After interacting with the target, they may invoke various causes, such as the right to privacy or, conversely, the right to publicly affirm their affinities and inclinations. Naturally, like heterosexual partners, they too can be manipulated or become manipulators themselves—probably with a different subgroup dynamic and different mentalities.

I have reflected on these experiences. Certainly, as inexperienced adolescents, we are somewhat impressionable and manipulable by the opposite sex, especially since it is said that girls mature faster than boys at this age. I would not venture to claim that, even as mature men, we do not remain potential victims of manipulation through sex or sexuality until old age.

When such manipulations are not made explicit—to ourselves and/or to those around us—we continue to move through life blindly, making poor decisions and even operating—willingly or not, consciously or not—within the vast, visible or invisible network of corruption of the community and, inevitably, of each individual.

As a final note, I wish to warn the reader that there are also demonstrative forms of “masking” a potential target’s sexuality at levels tangential to the community, the close circle of friends, or even the family. Actors more or less informed, more or less endowed with intelligence, taste, or personal initiative may enter into long-term or fleeting relationships with pawns more or less closely connected to the target.

Naturally, justifications may be multiple—visible or invisible, demonstrative or incriminating, justificatory or, why not, even experimental. The community, friends, and family are even left to justify to themselves or to one another, based on imagination, culture, intelligence, taste, or even their own experiences with sexuality, the meaning of these interactions and their connection to the target.

The actors—active or passive—in these “public performances” must first and foremost find motivation for themselves and their partners; yet we must acknowledge that, when it comes to sex, such motivations may be at least partially ignored. Whether they nonetheless manifest within intimate communication, sexual dynamics, aesthetics, or physiology remains a matter for specialists to determine.