Tehnici de manipulare: Disensiuni în familie
Una din cele mai dramatice și mai profunde moduri de a afecta viața unui individ (target) este crearea dizarmoniei, neîncrederii și a conflictului în familie. Bineînțeles, nu e vorba doar de cei apropiați, ci și de familia extinsă, apoi de cercul mai larg al prietenilor și, în final, al comunității din care face parte. Și, de ce nu, chiar mai departe.
Modurile de a face acest lucru pot fi extrem de variate ca abordare:
- Zvonistică subtilă lansată în comunitate, la o anumită “distanță” de familia targetului. Informația poate să scandalizeze sau, din contra, să lanseze o notă subtilă de îndoială despre calitățile acestuia: poate fi vorba de orientare sexuală, calitățile fizice, morale, pregătirea sau integritatea profesională, ș.a.m.d.
Efectul este, în primul rând, demonetizarea și voalarea – la început – a imaginii publice ale targetului și/sau ale familiei acestuia – sau a grupului apropiaților. Cum participanții la traficul cu informație din aceste grupuri sociale sunt, de obicei, ușor influențabili, ei vor disemina mai departe și dezbate acest input din exterior, în jurul targetului și apoi mai aproape, până în nucleul familial.
Acest tip de agresiune – de la exterior spre interior – provoacă targetul la un efort susținut de a menține imaginea publică pe care încearcă – sau nu – s-o mențină în societate. Cum oamenii au, în general, o percepție destul de fină asupra micro-gesturilor celor cu care intră în contact, la început “zvonistica” creează o ușoară senzație de disconfort, lipsă de concordanță și apoi neadaptare, fără ca targetul să-i cunoască cu adevărat cauza sau originea.
Este posibil ca targetul fie să “se intereseze” despre aceste cauze prin confruntare directă – lucru probabil mai rar întâlnit, din moment ce cauza exactă nu este cu adevărat cunoscută –, fie să internalizeze treptat neîncrederea comunității. Urmează fie o chestionare de sine, fie a motivelor de apartenență la comunitate, a calității acesteia, a principiilor care o guvernează; și, în cazuri mai dramatice, izolare totală sau părăsirea acesteia.
Efectul final este o formă de reflexie a informației denaturate în ricoșeuri multiple:
a) reflexia în cercul comunității
b) reflexia și chestionarea imaginii de sine și a “măștii sociale” în sens larg
c) reflexia informației denaturate în cercul apropiat sau nucleul familial
d) mai departe, combinații multiple sau variațiuni ale celor enumerate mai sus
Acest tip de “dizarmonie” poate afecta serios nu numai imaginea publică, credibilitatea, ci și stabilitatea și integritatea mentală a targetului, în special a celor lipsiți de experiență, printr-o formă de erodare subtilă, de durată, a încrederii în sine, în familie, în cei din jur, în valorile comunitare și, în final, a celor umane. - Provocarea lansată de o formă de “autoritate”
a) Vezi paragrafele de mai sus, dar în locul lansării subtile a informației denaturate, ea poate fi afirmată în public de un personaj “important”, cu “greutate” în comunitate: un membru al administrației publice, o persoană publică, o personalitate media, un lider religios, un profesor, ș.a.m.d.
Acest tip de provocare a targetului are ca efect, pe lângă afectarea imaginii publice a acestuia, și crearea de tensiuni comunitare. Bineînțeles, nu toți participanții la “traficul social” aderă la valorile sau mesajul personajului “cu autoritate”, dar, în general, “importanța” acestuia, precum și sfera sa de influență – locală sau extinsă – polarizează opinia publică.
În acest fel, “autoritatea” se afirmă chiar pe sine ca “garant” al veridicității celor afirmate în public relativ la target, invocându-l sau acuzându-l – direct sau indirect – de tensiunea socială creată chiar de el însuși. Faptul că este “necesară” această intervenție devine, din start, justificare și motivare prin ea însăși.
b) “Autoritatea” poate să nu lanseze provocarea dintr-un plan extern, vizibil, public, ci prin intervenție directă în cercul familial sau în grupul apropiaților. Targetul poate sau nu să afle de această intervenție.
Statutul social, economic, politic, ș.a.m.d., al “autorității” este, de obicei, ales în funcție de cel al targetului, pentru a le provoca în primul rând și apoi a le demonetiza prin comparație.
Efectul este cu atât mai puternic cu cât coeziunea familială și calitatea comunicării între membri este mai slabă. Odată lansată “provocarea”, familia sau grupul restrâns continuă chestionarea targetului prin raportare continuă la opinia “autorității în materie” și comparație. Are și aici loc un proces infinit de reflexie și ricoșeu, de data aceasta localizat, cu efect de atomizare graduală a tuturor celor implicați. Cu cât este mai neexperimentat, cu atât targetul integrează mai profund procesul îndelungat de chestionare a imaginii – de sine, a celei sociale, ș.a.m.d. – de către cei din jur.
Distructivă este și nevoia de a răspunde, a oferi feedback prin justificări și comunicare cu cei din jur. Comunicarea, a cărei calitate a fost probabil deja compromisă de intervenția “autorității în materie”, care, din nou, își susține mesajul și opinia prin statutul social, imagine publică, ș.a.m.d.
Concluzii:
O familie unită, care comunică în mod continuu, este mai puțin susceptibilă la a cădea victimă acestor tipuri de influențe. Bineînțeles, cu cât mai educată și mai informată, cu atât familia are șanse de a înțelege și a se apăra sau a oferi feedback în urma atacurilor. Există, bineînțeles, influențe extrem de vaste – în timp sau spațiu – în fața cărora niciun fel de familie nu poate cu adevărat rămâne integră/întreagă.
Uneori unii dintre membrii familiei – în special cea extinsă – se simt în nesiguranță în mijlocul acestor atacuri și, identificând un posibil target – sau “vinovat” – caută, cu mai multă sau mai puțină abilitate, fie să se izoleze de acesta, fie chiar să-l excludă. În funcție de educație, legăturile familiale și calitatea surselor lor de informare, aceștia pot recurge la acțiuni radicale care, din păcate, se întorc tot ca feedback negativ și asupra lor, și asupra celorlalți – familie, cerc larg sau chiar comunitate locală.
Manipulation Techniques: Creating Family Discord
One of the most dramatic and profound ways to affect an individual’s life (the target) is through the creation of disharmony, distrust, and conflict within the family. Of course, this refers not only to close relatives but also to the extended family, then to the broader circle of friends, and finally to the community to which they belong. And, why not, even beyond that.
The ways of achieving this can vary greatly in approach:
- Subtle rumor-spreading launched within the community, at a certain “distance” from the target’s family. The information may be scandalous or, on the contrary, may subtly cast doubt on the target’s qualities: it may concern sexual orientation, physical or moral traits, education, or professional integrity, etc.
The primary effect is the devaluation and initial veiling of the target’s public image and/or that of their family or close group. Since participants in this social information traffic are usually easily influenced, they will further disseminate and debate this external input around the target and then closer, into the family nucleus.
This type of aggression – from the outside in – forces the target into a sustained effort to preserve the public image they are trying (or not trying) to maintain in society. As people generally perceive micro-gestures very finely, the initial “rumor-spreading” creates a slight feeling of discomfort, mismatch, and then maladaptation, without the target truly knowing its cause or origin.
The target may either try to “investigate” the source through direct confrontation – which is rare, since the exact cause is unknown – or may gradually internalize the community’s distrust. What follows may include self-questioning, questioning their belonging to the community, its quality, or the principles governing it; and, in more dramatic cases, complete isolation or departure from it.
The final effect is a multiplication of distorted information through various reflections:
a) reflection within the community
b) reflection and questioning of self-image and the broader “social mask”
c) reflection of distorted information within the close circle or family nucleus
d) further combinations or variations of the above
This type of “disharmony” can seriously affect not only the public image and credibility of the target but also their mental stability and integrity, especially for those lacking experience, through a subtle, long-term erosion of trust in themselves, in the family, in others, in community values, and ultimately in human values. - Provocation launched by a form of “authority”
a) Similar to the above paragraphs, but instead of subtle dissemination of distorted information, it may be publicly stated by an “important” figure with “weight” in the community: a member of the public administration, a public figure, a media personality, a religious leader, a teacher, etc.
This type of provocation affects not only the target’s public image but also generates community tension. Not all participants in the “social traffic” adhere to the values or message of the authority figure, but in general, their “importance” and sphere of influence – local or extended – polarize public opinion.
In this way, the “authority” asserts itself as the “guarantor” of the truthfulness of the public accusations made about the target, invoking or accusing them – directly or indirectly – of the very social tension created by the authority itself. The idea that such intervention is “necessary” becomes, from the outset, both justification and self-validation.
b) The “authority” may choose not to launch the provocation publicly, but instead intervene directly within the family circle or among those close to the target. The target may or may not learn of this intervention.
The social, economic, political, etc. status of the “authority” is usually chosen to mirror that of the target, first to provoke them and then to devalue them through comparison.
The effect is stronger when family cohesion and communication quality are weak. Once the “provocation” is launched, the family or close group continues to question the target by constantly referring to the authority’s opinion. Another endless process of reflection and ricochet develops, this time localized, gradually atomizing everyone involved. The less experienced the target is, the more deeply they internalize this prolonged questioning of their self-image, social image, etc.
Equally destructive is the pressure to respond, to offer feedback through justification and communication with those around them – communication that has likely already been compromised by the authority’s intervention and reinforced by their social status and public image.
Conclusions:
A united family that maintains continuous communication is less likely to fall victim to such influences. Naturally, the more educated and informed it is, the better it can understand, defend itself, or provide feedback after such attacks. There are, of course, influences so vast – in time or space – that no family can remain truly intact.
Sometimes some family members – especially in the extended family – feel insecure amid these attacks and, identifying a possible target or “culprit,” attempt, with varying degrees of skill, either to distance themselves from them or even to exclude them. Depending on their education, family bonds, and the quality of their information sources, they may resort to radical actions that unfortunately rebound as negative feedback upon themselves and the others – the family, the wider circle, or even the local community.
PAUL SELING 
Leave a comment