“In Search of Perfection” ( procesul de productie / production process )

Varianta in limba română

Pentru „In Search of Perfection”, al treilea film de animație experimentală, m-am hotărât să duc mai departe puțin tehnica de „tracing”, dar și să inserez o alta: lucrul cu inteligența artificială. Voiam să ilustrez parcursul ultimei mele relații cu S., dar și să fac o rememorare simbolică a multora altele, din trecut. Poate pentru că am văzut întotdeauna femeile ca pe niște făpturi sensibile, delicate, m-am gândit că a le reprezenta prin tehnica desenului în stil anime ar fi o idee bună.

Am petrecut primele șase zile desenând din nou, fotogramă cu fotogramă, animațiile 2D. Au fost sute de desene, realizate cu grijă și răbdare, pentru că știam că, în final, tehnica manuală va da acea căldură inegalabilă a amprentei personale. Parcă oricât ai lucra în 3D sau cu AI, până la urmă tot mișcarea mâinii e cea care lasă cu adevărat… impresie. Am desenat, ca de obicei, în Inkscape — un soft open source, gratuit, pe care îl folosesc de aproape 20 de ani.

Am trecut apoi la modelarea în ArchiCad a camerelor casei virtuale în care se întâmplă acțiunea, a cinematografului și a decorului orașului industrial. Am pus totul cap la cap în Blender 3D — alt soft open source genial — și apoi am exportat totul în D5 Render, unde urma să fac animațiile finale.

Cum am prins o minunată promoție pe Envato Elements — generări AI de video nelimitate — am creat din prompturi, cu mare atenție, și scenele în stil anime. Ele se văd, în lucrarea finalizată, pe ecranul cinematografului de cartier. Am folosit widgetul „projector” din D5 Render, o frumoasă jucărie pe care am inaugurat-o în acest proiect.

La scenele exterioare — cele ale orașului generic, industrial — am folosit o sumedenie de obiecte gratuite descărcate de pe CGTrader, în special clădiri sau blocuri afectate de trecerea timpului, pe care n-aș fi avut suficient timp să le modelez singur. Am asamblat decorul în Blender.

După două săptămâni de muncă — 15-16 ore pe zi, în medie — am finalizat și coloana sonoră. E o piesă inspirată din genul city-pop și synthwave, dar „toned-down” cumva, cu un vibe relaxant și un BPM mai lent. Mi-a plăcut mult să programez solo-ul de chitară electrică — am folosit un alt plugin genial: Evolution Infinity — și am trecut totul printr-un lanț de efecte în Ableton Live, pentru a o face mai sintetică. Cu ocazia asta am făcut și upgrade la Ableton 12.

Pentru voce am vrut să folosesc din nou AI — tot Resemble AI — dar una dintre vocile lor predefinite, cu puțin tweaking din prompturi. Parcă nu am simțit nevoia să folosesc tot clona vocii mele — o aveam deja creată de la proiectul anterior, „The Chair” — voiam ca narațiunea să fie citită de cineva puțin mai detașat. O chestiune de inspirație.

Am montat totul în Adobe Premiere, de data asta, pe care l-am licențiat pentru o lună. Cum prețurile au crescut, nu prea îmi permit — aș prefera să lucrez tot în Vegas Pro, pe care l-am cumpărat recent — dar parcă exportul e ceva mai bun în Premiere. Am aplicat în final un LUT — din nou, Fuji Eterna by Kodak, pentru o ușoară tentă vintage.

Filmul poate fi vizionat gratuit pe canalul meu YouTube sau cumpărat, pentru uz personal, din magazinul meu online.


English version

For “In Search of Perfection”, my third experimental animated film, I decided to push further the “tracing” technique while introducing a new one: working with AI. I wanted to illustrate the path of my last relationship with S., while also creating a symbolic recollection of many others from the past. Perhaps because I’ve always seen women as sensitive and delicate beings, I thought representing them through anime-style drawing would be a fitting idea.

I spent the first six days drawing again, frame by frame, all the 2D animations. There were hundreds of drawings, carefully and patiently made, because I knew that in the end, the manual technique would bring that unmistakable warmth of the human touch. No matter how much you work in 3D or with AI, it’s still the movement of the hand that truly makes an impression. I drew, as usual, in Inkscape — an open-source and free program I’ve been using for almost twenty years.

Then I moved on to modeling the rooms of the virtual house where the action takes place, the cinema, and the industrial city background in ArchiCad. I put everything together in Blender 3D — another brilliant open-source tool — and exported the whole scene into D5 Render, where I created the final animations.

Since I caught a wonderful deal on Envato Elements — unlimited AI video generations — I used carefully crafted prompts to create the anime-style scenes. They can be seen, in the finished work, on the screen of the small neighborhood cinema. I used the “projector” widget from D5 Render — a lovely feature that I debuted in this project.

For the exterior scenes — those of the generic industrial city — I used many free 3D assets downloaded from CGTrader, mostly aged or decayed buildings I wouldn’t have had time to model myself. The environment was assembled in Blender.

After two weeks of work — around 15 to 16 hours a day — I also finished the soundtrack. It’s a track inspired by city-pop and synthwave, but toned down a bit, with a relaxed vibe and a slower BPM. I really enjoyed programming the electric guitar solo — I used another brilliant plugin, Evolution Infinity — and ran everything through an effects chain in Ableton Live to give it a more synthetic texture. I also took the opportunity to upgrade to Ableton 12.

For the voice, I wanted to use AI again — Resemble AI this time too — but one of their predefined voices, with a bit of prompt tweaking. I didn’t feel the need to use my own cloned voice again — which I had already made for the previous project, “The Chair”. I wanted the narration to be read by someone slightly more detached. Just a matter of inspiration.

I edited everything in Adobe Premiere this time, which I licensed for a month. Since prices have gone up, I can’t really afford it regularly — I’d rather work in Vegas Pro, which I bought recently — but somehow the export quality in Premiere feels a bit better. In the final render, I applied a LUT — again, Fuji Eterna by Kodak — to add a slight vintage tint.

The film can be watched for free on my YouTube channel or purchased for personal use from my online store.

Leave a comment