Ceea ce astăzi numim „Eu”, „Supraeu” și „Inconștient” nu s-a născut brusc odată cu Freud, ci reprezintă rezultatul unei evoluții milenare a reflecției asupra structurii psihicului uman. De-a lungul timpului, omenirea a încercat mereu să înțeleagă forțele invizibile care modelează comportamentul, gândirea și trăirile interioare. De la viziunea mitică și șamanică asupra sufletului până la psihologia științifică modernă, firul roșu al cunoașterii a rămas același: descoperirea și ordonarea „lumii dinăuntru”.
1. Rădăcini preistorice și șamanice
În culturile arhaice, ideea de „psihic” nu exista, dar exista o viziune stratificată a sufletului. În Siberia și Asia Centrală, șamanii credeau că omul are mai multe suflete: un „suflet liber” care călătorește în vis și un „suflet vital” care rămâne în corp. În Egiptul antic, sufletul era împărțit în ka (forța vitală), ba (personalitatea mobilă) și akh (aspectul spiritual transfigurat). În China antică, dualitatea hun (sufletul eteric, yang) și po (sufletul corporal, yin) reflecta relația dintre spirit și materie.
Toate aceste modele exprimă o înțelegere profundă a omului ca ființă compusă din multiple niveluri de existență – fizic, psihic, spiritual – o intuiție ce va reveni constant în istorie.
2. Filozofia greacă și romană
În Grecia clasică apar primele modele raționale ale sufletului. Platon, în Republica, vorbește despre tripartiția sufletului: logos (rațiunea), thymos (curajul, afectul) și epithymia (dorința). Aristotel clasifică sufletul în trei părți: vegetativă, senzitivă și rațională.
Aceste distincții sunt primele încercări de a înțelege tensiunea interioară dintre instinct, emoție și rațiune – o structură ce va fi reformată, peste două milenii, în termenii psihanalitici ai Idului, Eului și Supraeului.
3. Tradiția iudeo-creștină și islamică
Religiile monoteiste au continuat această triadă sub alte forme. În Vechiul Testament, nefesh desemnează viața și suflul, iar ruach – spiritul sau vântul divin. Noul Testament distinge între sarx (carnea), psyche (sufletul) și pneuma (spiritul).
Islamul dezvoltă ideea de nafs, sufletul care are mai multe trepte de purificare: nafs al-ammara (ego-ul doritor), nafs al-lawwama (conștiința morală) și nafs al-mutmainna (sufletul liniștit). Din nou, recunoaștem aceeași schemă: instinct – morală – transcendență.
4. Psihologia modernă și revoluția freudiană
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Sigmund Freud propune prima hartă științifică a psihicului. În prima sa topografie distinge între conștient, preconștient și inconștient. În cea de-a doua (din 1923), introduce celebrele instanțe:
- Id – zona instinctuală, sediul impulsurilor primare;
- Ego – componenta rațională care mediază între dorință și realitate;
- Superego – instanța morală, interiorizarea normelor și interdicțiilor.
Freud oferă astfel o versiune științifică a vechilor intuiții filozofice și religioase: omul este traversat de forțe interioare în conflict, iar echilibrul dintre ele determină sănătatea psihică.
5. De la Jung la psihologia contemporană
Carl Gustav Jung extinde modelul freudian prin introducerea inconștientului colectiv și a arhetipurilor universale – imagini simbolice fundamentale precum Eroul, Mama, Umbra. În viziunea sa, Sinele este centrul integrator al psihicului, echivalent spiritual al Atmanului din hinduism. Scopul vieții devine procesul de individuare, adică unificarea contrariilor din interior.
Adler, Lacan și alți teoreticieni vor adăuga alte dimensiuni: sentimentul de inferioritate, influența limbajului, formarea imaginii de sine. Dar esența rămâne aceeași: omul este un câmp de forțe multiple, uneori contradictorii.
6. Subconștientul și inconștientul
Distincția dintre subconștient și inconștient a fost rafinată ulterior de neuroștiință. Se vorbește astăzi despre procese automate (inconștiente), preconștiente (care pot deveni conștiente) și conștiente propriu-zise.
Cercetările moderne arată că peste 90% din activitatea cerebrală se desfășoară „sub pragul conștiinței” — confirmând intuițiile antice că doar o mică parte din ființa noastră e vizibilă.
7. Firul roșu spiritual
Dacă privim de sus întreaga evoluție, observăm o repetiție simbolică a aceluiași arhetip:
- omul are o natură instinctuală,
- o natură morală și conștientă,
- și o dimensiune superioară, spirituală.
De la sufletele multiple ale șamanului, la sufletul tripartit al lui Platon, la triada freudiană, apare aceeași imagine fundamentală: ființa umană ca univers interior stratificat, unit printr-un centru profund – Sinele.
8. Concluzie
Modelul Eu–Supraeu–Inconștient nu este o simplă construcție psihologică modernă, ci rezultatul unei tradiții milenare de introspecție.
Omul antic, misticul, filozoful și psihanalistul au privit aceeași realitate din unghiuri diferite. Toți au încercat să descrie drumul conștiinței către echilibru — o călătorie între instinct și spirit, între haosul interior și ordinea lăuntrică.
English Translation
The Evolution of the “Ego,” “Superego,” and “Unconscious”: from Myth to Modern Psychology
What we call today the “Ego,” “Superego,” and “Unconscious” did not suddenly appear with Freud. These notions are the culmination of thousands of years of reflection on the human psyche. From shamanic visions of the soul to scientific psychology, humanity has been trying to map the hidden forces that shape our inner life.
1. Prehistoric and Shamanic Roots
Ancient cultures saw the soul as layered and plural. Siberian shamans spoke of multiple souls: one that travels in dreams, another that stays in the body. Egyptian, Chinese, and Mesopotamian traditions also divided the soul into vital, rational, and spiritual parts. The idea that human nature has multiple dimensions—physical, emotional, and transcendent—appears universally.
2. Greek and Roman Philosophy
Plato described the soul as composed of reason (logos), spirit (thymos), and desire (epithymia). Aristotle identified vegetative, sensitive, and rational parts. These early models anticipated the Freudian triad of Id, Ego, and Superego, showing that the human psyche has always been understood as internally divided.
3. Judeo-Christian and Islamic Traditions
Scripture speaks of nefesh, ruach, sarx, psyche, and pneuma—body, soul, and spirit. Islam refines this into the hierarchy of nafs: the desiring self, the moral self, and the peaceful self. Each reflects the same pattern of instinct, conscience, and transcendence.
4. Freud’s Revolution
Freud’s “topography” of the mind brought scientific clarity:
- Id — instinctual drives,
- Ego — rational mediator,
- Superego — moral authority.
His theory reinterpreted age-old spiritual intuitions in psychological terms.
5. Jung and Beyond
Carl Jung deepened Freud’s model through the collective unconscious and archetypes, seeing the Self as the unifying center of consciousness—a concept close to the Hindu Atman. Later thinkers expanded these ideas but preserved the notion of the psyche as a dynamic, multilayered field.
6. The Subconscious and the Unconscious
Modern neuroscience confirms that most mental activity occurs below awareness. The “subconscious” is no longer mystical but a scientific reality.
7. The Spiritual Thread
From shamanism to modern depth psychology, humanity repeats the same archetype: a lower instinctive self, a middle conscious self, and a higher spiritual self. The goal has always been integration—the return to inner harmony.
8. Conclusion
The Freudian map of the mind is the modern expression of an ancient quest. The shaman, the philosopher, and the psychoanalyst all explored the same inner continent. Their languages differ, but the journey is one: to reconcile instinct and reason, chaos and meaning, matter and spirit.
PAUL SELING 
Leave a comment