Varianta în limba română
Mă “joc” cu o formă sau alta de paranoia de mai bine de 25 de ani. Înainte de asta, prin liceu sau facultate, era anxietate, frică inexplicabilă iar când eram un puștan, erau coșmaruri. Am trecut toată viața prin angosе de diverse grade care m-au întărit într-un fel pentru gigantica paranoie “de final” cu care ar trebui să mă confrunt astăzi. Dar știu deja s-o blochez sau poate, chiar să mi-o explic și deci, s-o “dizolv”.
Cum postam deja în urmă cu câteva luni pe Facebook, am studiat puțin fenomenul pe YouTube sau citind, ca să înțeleg că paranoia este până la urmă o reacție naturală a minții umane la o agresiune posibilă sau latentă.
În epoca primitivă omul preistoric avea nevoie de a înțelege tipare și a face conexiuni între elemente disparate care ar fi putut să se conecteze într-o amenințare posibilă. El căuta pattern-uri în mișcarea frunzelor din junglă, în blana leopardului care s-ar fi putut strecura prin frunziș. Își nota apoi în minte datele pentru viitoare situații, creându-și practic o bază de date pentru consultare ulterioară și, de ce nu, prevenirea altor amenințări posibile.
În ziua de astăzi trăim mai cu seamă în jungla urbană. Aici pericolele par a fi mai reduse ca număr. Dacă criminalitatea străzii are o oarecare pondere în varietatea de amenințări, mai există criminalitate latentă în rețele de putere: politice, economice, culturale, șamd.
Depinde mult de natura sistemului politic și de valorile și principiile pe care este el bazat. Consider că, cu cât mai corupt acest sistem, cu atât mai larg răspândită este așa numita “paranoie sistemică”. În fața unui pericol potențial continuu oamenii devin precauți, rezervați, atenți la modurile în care funcționează rețeaua puterii care, din nou, ia nenumărate forme pentru a-și disimula acțiunile. Comunicarea devine criptată, apar limbaje alternative, spioni de toate calibrele, la orice nivel – de la colț de stradă până în… vârful piramidei. Piramida care învață la rândul ei din “teren” că populația devine mai alertă și apoi caută alte și alte moduri de a disimula sau a se ascunde. Din nou, nu-i așa, acel feedback loop atât de distructiv care se întoarce mai cu seamă înspre oameni, în calitatea vieții și chiar a gândurilor lor.
Se presupune că un sistem democratic are doar rețele mafiote de corupție care, după cum e de așteptat, urcă până în ierarhia puterii de orice fel. Bineînțeles, e de discutat aici ce înseamnă “corupție”. Este și asta o variabilă în timp și spațiu. Într-un sistem religios, spre exemplu, corupția înseamnă aproape orice: s-ar părea că suntem …”păcătoși” dinainte de a ne fi născut. Dar despre asta poate în altă postare. Revenind, sistemele democratice au și ele modurile lor de a produce schimbare în propria populație și de ce nu, cele mai puternice, în alte zone din lume aflate sub influența lor. Iar aceste metode pot să nu fie din cele mai ortodoxe și deci, generatoare de suspiciuni sau chiar de paranoia în rândul propriilor cetățeni. Modul în care aceste sisteme gestionează acest fel de suspiciune este diferit de la caz la caz.
În sisteme opresive paranoia are totuși cauze mai vizibile. Deși și aici există metode de a o crea, manipula și insemina – este cunoscut faptul că Serviciile Secrete din regimurile comuniste practicau asta pe scară largă – oamenii erau oarecum conștienți de sursa acestei stări. Din păcate n-am trăit suficient de mult timp în comunism pentru a ști exact cum funcționa întreaga construcție, cine “trăgea sforile” și cine culegea rezultatele din “teren”. Sau dacă asta contează, o știu din experiența propriei familii. Dar asta nu este suficient, e doar un caz punctual și în plus, eram prea tânăr.
( va urma )
English version
I’ve been “playing” with one form or another of paranoia for over 25 years. Before that, in high school or college, it was anxiety, inexplicable fear, and when I was a kid there were nightmares. I went through anxieties of various degrees my whole life which in a way strengthened me for the gigantic “final” paranoia I should be confronting today. But I already know how to block it or perhaps even explain it to myself and therefore “dissolve” it.
As I posted a few months ago on Facebook, I studied the phenomenon a little on YouTube and by reading, to understand that paranoia is, after all, a natural reaction of the human mind to a possible or latent aggression.
In the primitive age prehistoric humans needed to understand patterns and make connections between disparate elements that could combine into a potential threat. They searched for patterns in the movement of leaves in the jungle, in the fur of a leopard that might have slipped through the foliage. They then stored these data in their minds for future situations, practically creating a database for later consultation and, why not, prevention of other possible threats.
Today we mostly live in the urban jungle. Here dangers seem to be fewer in number. If street crime has a certain weight among the variety of threats, there is also latent criminality in networks of power: political, economic, cultural, etc.
It depends greatly on the nature of the political system and the values and principles on which it is based. I believe that the more corrupt the system, the more widespread the so-called “systemic paranoia.” Faced with an ongoing potential danger, people become cautious, reserved, attentive to the ways the network of power operates which, again, takes countless forms to disguise its actions. Communication becomes encrypted, alternative languages appear, spies of all calibers at every level — from the street corner up to… the top of the pyramid. The pyramid in turn learns from the “field” that the population is becoming more alert and then looks for other and other ways to disguise itself or hide. Again, that destructive feedback loop returns mainly against people — affecting quality of life and even their thoughts.
It’s assumed that a democratic system has only mafia-like corruption networks which, as expected, climb into the hierarchy of power of all kinds. Of course, it’s worth discussing what “corruption” means. That’s also a variable across time and space. In a religious system, for example, corruption can mean almost anything: it would seem we are “sinful” even before we are born. But perhaps that’s for another post. Returning, democratic systems also have their ways to produce change in their own populations and, why not, the most powerful ones in other areas of the world under their influence. And these methods may not be the most orthodox and therefore generate suspicions or even paranoia among their own citizens. The way these systems manage this kind of suspicion varies from case to case.
In oppressive systems paranoia still has more visible causes. Although there are also methods to create, manipulate and sow it here — it is known that Secret Services in communist regimes practiced this on a large scale — people were somewhat aware of the source of this condition. Unfortunately I did not live long enough under communism to know exactly how the whole construct functioned, who “pulled the strings” and who collected the results from the “field.” Or if that matters, I know it from my own family’s experience. But that’s not enough, it’s just a specific case and besides, I was too young.
( to be continued )
PAUL SELING 
Leave a comment