PAUL SELING

Varianta în limba română

Piesa “Nu vreau să te pierd”

Piesa asta a fost un fel de provocare pentru mine. Voiam să pun în limbaj modern, digital, ceva din stilul melodramatic al muzicii etnice românești. Poate chiar și al minorității rrome, dar asta e doar o urmă de amintire de care nu mai sunt atât de sigur.

În orice caz, mă tot frământam în timpul producției gândindu-mă cum să ies din canoanele muzicii pop fără să fie neapărat evident. Îmi aminteam de modul în care rromii cântau, în ajun de Crăciun, în casa bunicilor din Remetea Chioarului. Era acolo un amestec de talent, ambiție și necaz ale muzicianului minoritar care, deși stăpânește meșteșugul bine, nu e apreciat la adevărata lui valoare.

Secția ritmică a fost, din nou, experimentală. Mersul kick-drum-ului e puțin atipic, inovație de care mă amuz astăzi. Există și o muzicuță care a fost inspirată de cea a lui Stevie Wonder. Am impresia că văzusem în perioada aceea o piesă a lui pe MTV și rămăsesem impresionat de clip. Iar de muzicuța lui, o știam deja din copilărie, eram un mare fan.

La chitară am apelat, împreună cu Paula, la dl. Cezar – un prieten de-al ei, la vremea respectivă. Cred că l-am iritat nițel când, acasă la noi, i-am tot dat indicații – prețioase – despre cum ar fi trebuit să cânte. Oricum, am fost mulțumit de piesă, care are o mood dark. Din nou, versurile au fost scrise de Paula. Înregistrarea chitării a fost făcută la dl. Ordean în studio. Cred că restul negativului a fost tras dintr-o bucată, din Korg, tot acolo.

Piesa “Mă voi întoarce”

Din câte îmi aduc aminte a fost o propunere pentru concursul Eurovision, la care ne-am gândit, Paula și cu mine, să participăm. Am făcut piesa în vreo 4 ore, în timpul nopții, inspirat de “Cloud Number 9” al lui Chicane. M-am tot luptat cu Korg-ul Trinity ca să scot o secție ritmică decentă. Din păcate n-aveam încă “drum samples” așa că totul a fost programat în workstation.

Există acolo o glumă mică, pe bridge am dezacordat intenționat puțin pianul, în disperarea mea de a nu ști cum să dau căldură analogică sunetului poate prea curat al clapei.

La piesă au mai participat muzicieni talentați: Daniel Pirici la bas – care mi se pare și astăzi genial prin fluiditate și curgerea melodioasă. Chitările cred c-au fost înregistrate de inginerul de sunet al d-lui Ordean. La fel și o parte din backing vocals. Textul a fost scris de Paula după ce i-am dat temă de gândire: un peisaj rural, pozitiv, solar și nostalgia reîntoarcerii acolo.

Piesa “Aripi”

Asta a fost cred una din ultimele piese, produsă într-un început de depresie și disperarea că nu mai găseam inspirație pentru nimic. Se și simte, era extrem de seacă și inabilă. Sorin Voinea – pianistul lui Nicu Alifantis la acea vreme – a refăcut-o oarecum dar probabil fără să înțeleagă conceptul de la care pornisem. Paula a făcut textul care, deși frumos, are anumite inabilități de care nu sunt foarte atașat.

Piesa “Serile verii”

Aici m-am bucurat în sfârșit de noul Roland Mc 505 pe care îl cumpărasem recent. Cu această nouă sursă de sunet am putut îmbogăți coloristica muzicii mele substanțial. Combinația dintre sunetul clar, curat, al Korg-ului Trinity și cel cald, dens și ușor saturat al Roland-ului m-a inspirat din nou. Există o trimitere indirectă la trendul chillout pe care-l găsisem recent, cumpărând Café Del Mar vol.7. Am vrut să inovez nițel la capitolul secție ritmică, în care beat-ul împrumută ceva din stilul hip-hop. Mersul ușor “împiedicat” se inspiră din modul de a cânta la tobe al fostului coleg din trupa Enders, V.T.

Am încercat prin mixaj și panoramare să dau o mișcare fluidă, asemenea unei ape calme, întregii compoziții. Chitara a fost modelată puțin în Trinity, chitară care mi s-a părut multă vreme mult prea rece, tăioasă, “digitală”. Am lăsat totuși în textura ei o indicație că sunt… conștient de asta. Pentru cunoscători. Fluierul – sau flautul – din final a fost iar modelat în Korg. L-am scris ca pe o critică adresată Paulei și publicului ca un semn de întrebare – nu eram de acord cu unele din excesele ei vocale, datorate poate lipsei de experiență și de studiu sistematic.

În fundal am pus, la un volum extrem de redus, piesa “Wicked Game” a lui Chris Isaak, piesă care curge cap-coadă de la început la sfârșit. Ea are un low-pass filter deasupra, așa că layerul este de fapt inaudibil. Se aud doar frecvențele joase. Era un fel de test, în speranța că cineva, cu o ureche extrem de fină, va “simți” acest layer și își va pune întrebări despre sensul experimentului meu. Experiment care trece dincolo de limitele principialității ecosistemului muzical înspre filosofie, etică și morală.

Din cauza că eram deja epuizat și deprimat, pe toată lungimea piesei o notă de pian cu un timbru șters lovește ritmic. Era un fel de “sonar”, o sondă care cerea de fapt ajutor oricui ar fi fost în stare să înțeleagă ce mi se întâmplă. Asta pentru că, sincer să fiu, nu mai înțelegeam mare lucru din evenimentele care mă luau tot mai repede “pe sus”.

Versurile au fost scrise de Paula, după aceleași linii generale cerute de mine: o piesă de relaxare cu titlul “Vara pierdută”. Paula l-a schimbat totuși cu “Serile verii”. Tot ea a scris și linia melodică, ce trimite la piesa “Isn’t She Lovely” a lui Stevie Wonder. Sincer, n-am știut asta până Paula mi-a spus că trebuie să găsim o modalitate de a oferi “credits” compozitorului american. Nu mai știu dacă s-a scris asta în coperta albumului.

Pe partea recitativă Paula a împrumutat ceva dintr-o poezie a lui Marius Marian Solea. Au existat la acea vreme ceva discuții despre originalitate și creditare, de care am auzit vag. Din câte știu, în final poetul și-a dat acordul.

(va urma)

---

English Version

Song “”Nu vreau să te pierd”

This song was a kind of challenge for me. I wanted to put into a modern, digital language something from the melodramatic style of Romanian ethnic music. Maybe even from the Roma minority, but that is only a trace of memory I’m not so sure about anymore.

In any case, I kept struggling during the production, wondering how to escape the canons of pop music without making it too obvious. I remembered the way the Roma used to sing, on Christmas Eve, in my grandparents’ house in Remetea Chioarului. There was a mix of talent, ambition, and hardship in the minority musician who, although mastering his craft well, was not appreciated at his true value.

The rhythm section was, again, experimental. The kick drum pattern is a bit atypical, an innovation that amuses me today. There’s also a harmonica, inspired by Stevie Wonder’s. I think I had seen a music video of his on MTV around that time and was impressed. And his harmonica I already knew from childhood, I was a big fan.

On guitar, together with Paula, I called Mr. Cezar – a friend of hers back then. I think I annoyed him a little when, at our place, I kept giving him “precious” instructions on how he should play. Anyway, I was satisfied with the song, which has a dark mood. Once again, the lyrics were written by Paula. The guitar recording was made at Mr. Ordean’s studio. I think the rest of the instrumental was recorded in one take, on the Korg, also there.

Song “Mă voi întoarce”

As far as I remember, this was a proposal for the Eurovision contest, which Paula and I thought about entering. We made the song in about 4 hours, during the night, inspired by Chicane’s “Cloud Number 9”. I kept struggling with the Korg Trinity to get a decent rhythm section. Unfortunately, I didn’t yet have “drum samples,” so everything was programmed in the workstation.

There’s a little joke in there – on the bridge I intentionally detuned the piano a bit, in my desperation of not knowing how to give an analog warmth to the maybe too-clean sound of the keyboard.

Other talented musicians also participated in the song: Daniel Pirici on bass – who still seems to me today to be a genius through his fluidity and melodic flow. I think the guitars were recorded by Mr. Ordean’s sound engineer. The same goes for part of the backing vocals. The lyrics were written by Paula after I gave her the theme: a rural landscape, positive, sunny, and the nostalgia of returning there.

Song “Aripi”

I think this was one of the last songs, produced at the beginning of a depression and out of the despair that I could no longer find inspiration for anything. And it shows – it was extremely dry and clumsy. Sorin Voinea – Nicu Alifantis’s pianist at that time – remade it somehow, but probably without understanding the concept I had started from. Paula wrote the lyrics which, although beautiful, have certain clumsinesses I am not very attached to.

Song “Serile verii”

Here I was finally happy about the new Roland MC 505 that I had recently bought. With this new sound source, I was able to substantially enrich the color palette of my music. The combination of the clear, clean sound of the Korg Trinity and the warm, dense, and slightly saturated one of the Roland inspired me again. There’s an indirect reference to the chillout trend I had recently discovered, after buying Café Del Mar vol.7. I wanted to innovate a little in terms of the rhythm section, where the beat borrows something from hip-hop. The slightly “stumbling” feel was inspired by the drumming style of my former bandmate from Enders, V.T.

Through mixing and panning, I tried to give a fluid movement, like calm water, to the whole composition. The guitar was slightly shaped in the Trinity, a guitar sound that for a long time I found much too cold, sharp, “digital.” Still, I left in its texture an indication that I was… aware of that. For the connoisseurs. The whistle – or flute – at the end was also shaped in the Korg. I wrote it as a critique addressed to Paula and the audience, like a question mark – I didn’t agree with some of her vocal excesses, perhaps due to lack of experience and systematic study.

In the background, I added, at a very low volume, Chris Isaak’s “Wicked Game,” which runs from start to finish. It has a low-pass filter over it, so the layer is basically inaudible. Only the low frequencies can be heard. It was a kind of test, in the hope that someone with an extremely fine ear would “feel” this layer and start questioning the meaning of my experiment. An experiment that goes beyond the principles of the musical ecosystem into philosophy, ethics, and morality.

Because I was already exhausted and depressed, throughout the entire song a piano note with a faded timbre strikes rhythmically. It was like a “sonar,” a probe that was actually asking for help from anyone able to understand what was happening to me. Because, to be honest, I no longer understood much of the events that were sweeping me away faster and faster.

The lyrics were written by Paula, following the same general guidelines I asked for: a relaxation song with the title “Lost summer.” Paula, however, changed it to “Summer evenings.” She also wrote the melody line, which refers to Stevie Wonder’s “Isn’t She Lovely.” Honestly, I didn’t know that until Paula told me we had to find a way to give credits to the American composer. I don’t remember if that was written in the album cover.

For the recited part, Paula borrowed something from a poem by Marius Marian Solea. At that time, there were some discussions about originality and credits, which I vaguely heard of. As far as I know, in the end the poet gave his approval.

(to be continued)