PAUL SELING

Varianta în limba română

Din multe „influențe” cu care m-am molipsit de la prietenul meu de facultate, C., este și admirația pentru genul „hentai”. Nu știu câtă lume știe ce este, dar poate căutând pe Wikipedia cititorul își face o idee despre acest sub-gen al anime-ului japonez.

Pentru cei leneși, aici e o scurtă traducere cu ChatGPT:
„Hentai (japoneză: ヘンタイ) este un stil de anime și manga japonez cu conținut pornografic. Pe lângă anime și manga, lucrările hentai există într-o varietate de medii, inclusiv artă grafică și jocuri video (cunoscute în mod obișnuit sub numele de eroge).

Dezvoltarea hentai-ului a fost influențată de atitudinile culturale și istorice japoneze față de sexualitate. Lucrările hentai, adesea auto-publicate, formează o parte semnificativă a pieței pentru creațiile doujin, inclusiv doujinshi. Există numeroase subgenuri care înfățișează o varietate de acte și relații sexuale, precum și fetișuri inedite.”

Adevărul e că sunt fascinante. Ne-am uitat împreună la câteva filmulețe luate de C. de nu știu pe unde. Cred c-am mai scris asta undeva – poate într-o postare de Facebook – am fost mirat de cantitatea de muncă depusă, dar și de imaginația debordantă a creatorilor. Oricât, găsești în hentai ceea ce, în lumea reală, nu ai cum să găsești. Eu, sincer, m-am bucurat că există atâta libertate de expresie, acceptare și, de ce nu, o așa mare bază de fani pentru gen; cel puțin în Japonia. Am găsit rareori această atitudine la noi în țară.

Apropo de ofertanta noastră realitate – cea locală – trebuie să povestesc aici o scurtă întâmplare amuzantă.

Mă întorceam acasă, în Militari, din centru – cred că rămăsesem la o corectură în atelier, până seara. Era deja semi-întuneric când am trecut prin fața Operei, pe bicicletă. Știam deja că acolo e locul de întâlnire a minorităților gay, trans, ș.a.m.d. Cum zona era în drumul spre casă, vedeam deseori mașini așteptând sau negociind cu „fetele” care, probabil, își ofereau serviciile de cum se lăsa întunericul.

În seara aia, pe trotuar aștepta un tip/tipă trans extrem de prezentabil(ă), așa că, din mersul bicicletei, i-am aruncat un compliment: „– Ești tare drăguță!”. Chiar apreciam modul în care știa să se îmbrace și să se machieze. Arăta 100% a tipă bine, stylish, elegantă și cool.

Cred că replica mea a fost înțeleasă greșit, pentru că „fata” a răspuns candid și sincer: „Și lărguță sunt!”.

Aș fi vrut să mă opresc să clarific că nu asta spusesem și că nu mă interesa genul ăsta de detaliu. Dar eram oarecum în viteză, momentul trecuse, așa că n-am făcut decât să mă amuz în sinea mea de greșeală și să merg mai departe.

Și uite-așa las aici o erată pentru un schimb de replici care au rămas cumva în memoria colectivă fără ca eu să mai pot face ceva în privința asta.

---

English translation:

From the many “influences” I caught from my college friend, C., one is the admiration for the “hentai” genre. I don’t know how many people know what it is, but perhaps by looking it up on Wikipedia, the reader can get an idea about this subgenre of Japanese anime.

For the lazy ones, here’s a short translation with ChatGPT:
“Hentai (Japanese: ヘンタイ) is a style of Japanese pornographic anime and manga. In addition to anime and manga, hentai works exist in a variety of media, including graphic art and video games (commonly known as eroge).

The development of hentai has been influenced by Japanese cultural and historical attitudes toward sexuality. Hentai works, often self-published, form a significant portion of the market for doujin creations, including doujinshi. Numerous subgenres exist depicting a variety of sexual acts and relationships, as well as unusual fetishes.”

The truth is, they are fascinating. We watched together a few clips that C. had gotten from I don’t know where. I think I’ve written this somewhere before – maybe in a Facebook post – I was amazed by the amount of work put in, but also by the creators’ overflowing imagination. In any case, you can find in hentai what you could never find in the real world. Honestly, I was glad that there is so much freedom of expression, acceptance, and, why not, such a large fan base for the genre; at least in Japan. I have rarely found this attitude in our country.

Speaking of our rich local reality, I have to tell here a short funny story.

I was heading back home, in Militari, from downtown – I think I had stayed late at the workshop for some proofreading. It was already semi-dark when I passed in front of the Opera, on my bike. I already knew that was a meeting spot for gay, trans, etc. minorities. Since the area was on my way home, I often saw cars waiting or negotiating with the “girls” who were probably offering their services as soon as darkness fell.

That evening, on the sidewalk, there was a very well-presented trans guy/girl waiting, so, as I was biking past, I threw out a compliment: “– You’re really cute!” I genuinely appreciated the way they knew how to dress and do their makeup. They looked 100% like a good-looking girl – stylish, elegant, and cool.

I think my remark was misunderstood, because the “girl” replied candidly and sincerely: “And I’m loose too!”

I would have liked to stop and clarify that this was not what I had said, and that I wasn’t interested in that kind of detail. But I was somewhat in a rush, the moment had passed, so I just amused myself inwardly at the misunderstanding and kept going.

And so, I leave here an erratum for an exchange of lines that somehow remained in the collective memory without me being able to do anything about it.