Varianta în limba română
Anii ’80
Din septembrie, de când începe școala, copiii de la sat sunt duși zilnic de Stat la cules recolta. Fie că e vorba de legume – cartofi, porumb – sau fructe – mere, pere, prune, ș.a.m.d. – fiecare clasă pleacă împreună cu profesorul cât e ziua de lungă, la muncă.
Mama îmi povestea azi dimineață cum se înghesuiau în remorci ticsite până la refuz, profesori și elevi, în fiecare dimineață, luând calea câmpului sau a livezilor. Munceau uneori mai mult de 2 luni, până pe la mijloc de noiembrie. Profesorii se străduiau apoi, pe tot parcursul anului, să condenseze materia în orele de clasă rămase, pentru a recupera timpul pierdut.
Aflu cum, într-o primăvară, au fost din nou duși la cules. De data asta căpșuni. Spre finalul zilei, însetați și înfometați, elevii o roagă să-i lase să-și ducă acasă ceva fructe. Mama le-a permis să își pună în pungi de mâncare nu mai mult de 4-5 bucăți.
Un telefon dat aiurea, sau o informație spusă pe furiș, și pe teren a apărut controlul de la Partid. Tovarășii aflaseră că „se fură” din averea statului. S-au apucat de controale și copiii au fost nevoiți să lase fiecare pungă proprie într-o ladă.
Rând pe rând, au trecut prin fața comisiei și și-au „predat” pungile. Majoritatea, luându-se unii după alții, au strâns de furie în pumni căpșunii până i-au transformat în terci.
English version :
The 1980s
Starting in September, when school began, children from the countryside were taken daily by the State to help harvest crops. Whether it was vegetables – potatoes, corn – or fruits – apples, pears, plums, etc. – each class would go, along with their teacher, to work in the fields from morning until evening.
My mother told me this morning how they would cram into trailers, packed to the brim, teachers and students alike, every morning, heading out to the fields or orchards. Sometimes they worked for more than two months, until around mid-November. Throughout the rest of the school year, the teachers did their best to compress the curriculum into the remaining class hours, trying to make up for lost time.
I found out how, one spring, they were sent to harvest again. This time it was strawberries. Toward the end of the day, thirsty and hungry, the students begged her to let them take a few fruits home. My mother allowed them to put no more than 4 or 5 berries in their lunch bags.
A random phone call, or a quietly whispered tip, and the Party’s inspectors showed up in the field. The comrades had found out that “state property was being stolen.” They began inspections, and the children were forced to place their individual bags into a crate.
One by one, they passed in front of the committee and “handed over” their bags. Most of them, following each other’s lead, clenched the strawberries in their fists out of anger until they turned them into mush.
PAUL SELING 
Leave a comment