PAUL SELING

Varianta în limba română

Ne plimbăm, toți cei 4 verișori, împreună cu unchiul, I.F., prin pădurea de lângă satul Posta. Unchiul și-a adus aici vagonetul plin ochi cu familii de albine. În fiecare vară își duce stupii în câte o zonă diferită, la adunat de miere. Unchiul scoate cu grijă câțiva faguri, verificând gradul de umplere a celulelor și probabil starea de sănătate a albinelor. Îl urmăresc curios, dar de la distanță. Astăzi n-am chef să mă las înțepat.

I.F. a lucrat de unul singur la vagonetul din lemn, construit pe scheletul metalic al unei remorci. E un perfecționist. Lucrează meticulos, atent, răbdător, în garajul casei bunicilor. De multe ori intru în camera răcoroasă doar ca să mă uit la colecția lui de scule, atent așezate pe pereți. Camera miroase a ceară de albine, propolis și miere. Și deseori, și a benzină. Mă fascinează și „centrifuga”, un cilindru de metal în care, atunci când învârți de o manivelă, fagurii plini lasă să iasă, prin rotire, prețiosul nectar.

Varul D. își ține aici și aparatul de pirogravat, pe care unchiul i l-a făcut cadou, în speranța că se va apuca și el la un moment dat de meșteșug. Din păcate D. e mai pasionat de pescuit și alte aventuri lumești decât de chestii minuțioase.

Se lasă încet seara în pădure. Un cuc singuratic își cântă undeva departe chemarea, în timp ce o bufniță lasă peste noi o umbră imensă, trecându-ne pe deasupra capetelor. O luăm încet înapoi către casă, unchiul știe o scurtătură pe care ne strecurăm în șir indian.

Sunt pătruns de admirație pentru adultul care, cu o siguranță de apaș, găsește drumul prin întunericul care a căzut deja peste sat.

Mă minunez de cât de înstelat e cerul. Calea Lactee e în seara asta extrem de luminoasă. Pe măsură ce Luna se ridică pe cer, vedem tot mai bine poteca ce ne scoate taman în grădina din spatele casei.

English version

We were walking, all four cousins together with our uncle, I.F., through the forest near the village of Posta. Our uncle had brought his wagon here, packed full of bee colonies. Every summer he moves his hives to a different area for honey collection. He carefully pulls out a few honeycombs, checking how full the cells are and probably the bees’ health as well. I watch him curiously, but from a distance. I’m not in the mood to get stung today.

I.F. built the wooden wagon all by himself, on the metal frame of a trailer. He’s a perfectionist. He works meticulously, attentively, patiently, in the garage of our grandparents’ house. I often go into the cool room just to look at his tool collection, neatly arranged on the walls. The room smells of beeswax, propolis, and honey. And often, also of gasoline. I’m fascinated by the “centrifuge” too — a metal cylinder in which, when you turn a crank, the full honeycombs release, through spinning, the precious nectar.

Cousin D. also keeps his pyrography tool here, a gift from our uncle, who hoped he’d eventually get into crafting as well. Unfortunately, D. is more passionate about fishing and other worldly adventures than about meticulous things.

Evening slowly settles over the forest. A lonely cuckoo calls from somewhere far away, while an owl casts a huge shadow over us, flying just above our heads.
We start heading back home, slowly. Our uncle knows a shortcut, and we walk in single file.

I’m filled with admiration for this adult who, with the confidence of an apache, finds the way through the darkness that has already fallen over the village.

I marvel at how starry the sky is. The Milky Way is incredibly bright tonight. As the Moon rises into the sky, we can see more and more clearly the path that leads us straight into the garden behind the house.