PAUL SELING

Versiunea în limba română

Aprox. 1997/1998

C. tocmai a plecat de la mine, după jumătate de zi de browsat netul împreună. Trebuie să am grijă să nu stau prea mult pe dial-up, distracția asta costă cam mult, dar din păcate obiceiul e și destul de adictiv.

Ne-am uitat la tot felul de website-uri. Cel mai „gore” a fost www.rotten.com, unde ne-am amuzat copios de o grămadă de situații teribile: sinucideri, crime și alte chestii extrem de explicite, majoritatea la marginea ridicolului sau chiar comicului. Pentru niște puștani cruzi și fără minte era o distracție pe cinste.

Ne mai uităm și la primele website-uri chiar reușite, despre care toată planeta vorbește. Spre exemplu www.2advanced.com, o capodoperă a webdesignului pentru vremurile alea.

Am rămas singur, e seară, afară ninge și mă apuc să joc Need For Speed.

Sincer, n-am niciun chef să conduc mașinuța prin „gameplay”, așa că o iau aiurea pe șosele, printre piscuri înzăpezite și brazi digitali, prin ceea ce ar fi putut fi un peisaj american. Ca să-mi fac experiența cu adevărat plăcută, dau drumul la casetofon, în care am albumul „Offramp” al lui Pat Metheny – pe care îl mai ascult și în ziua de azi – si imi pun caștile.

Primul contact cu muzica celebrului chitarist l-am avut în Franța, într-o excursie cu clasa, printr-a 12-a. Gazdele mele mi-au făcut o copie după „Still Life (Talking)”, cântată live. Mi-a plăcut enorm, mai ales că înregistrarea era dintr-un concert live. Să auzi un stadion întreg cântând la unison întregul solo de chitară e ceva chiar impresionant.

Am căutat la magazine, în București, tot ce-am găsit cu Pat Metheny. Nici până în ziua de astăzi nu „știu” despre ce cântă cu adevărat artistul, dar mie îmi evocă ceva din spațiul american. „Văd” acolo, mergând pe firul muzicii și al producției, vastitatea preeriilor, masivitatea lanțurilor muntoase, înțeleg umanitatea și caracterul americanilor inteligenți, culți, empatici.

Acum că avem Spotify, mă pot în sfârșit delecta în voie cu toată discografia artistului, atunci când am chef de culori retro și de a-mi pune neuronii la treabă.

____________________________________________________________________________________

English version

Circa 1997/1998

C. just left my place after spending half the day browsing the internet together. I need to be careful not to spend too much time on dial-up, this kind of fun costs quite a bit, but unfortunately the habit is also pretty addictive.

We looked at all sorts of websites. The most “gore” one was www.rotten.com, where we laughed out loud at tons of terrible situations: suicides, murders, and other extremely explicit stuff—most of it right on the edge of the ridiculous or even the comical. For a bunch of dumb, clueless teenagers, it was quite the thrill.

We also checked out some of the first truly well-made websites that everyone around the world was talking about. For example, www.2advanced.com, a masterpiece of web design for those times.

I’m alone now, it’s evening, it’s snowing outside, and I start playing Need For Speed.

Honestly, I’m not in the mood to drive the little car through the “gameplay,” so I just roam around the roads, through snow-covered peaks and digital fir trees, in what might have been an American landscape. To make the experience truly enjoyable, I turn on the tape player, where I have Pat Metheny’s Offramp album – which I still listen to, by the way – and I put on my headphones.

My first contact with the famous guitarist’s music was in France, during a school trip in 12th grade. My hosts made me a copy of Still Life (Talking), performed live. I loved it, especially since the recording was from a live concert. Hearing an entire stadium singing the whole guitar solo in unison was truly something impressive.

I searched all over the stores in Bucharest for anything by Pat Metheny. Even now, I still don’t “know” what exactly the artist sings about, but to me, it evokes something deeply American. Through the music and the production, I can “see” the vast prairies, the massive mountain ranges, I sense the humanity and character of intelligent, cultured, empathetic Americans.

Now that we have Spotify, I can finally enjoy the artist’s entire discography whenever I feel like diving into retro colors and getting my neurons working.