Varianta în limba română
Septembrie 1977
După 3 ani de profesorat, mama s-a hotărât în sfârșit să dea examenul de “definitivat”. Reușita ar fi însemnat un pas înainte în carieră și niște bani în plus la salariu.
Însărcinată cu mine în luna a 7-a, s-a prezentat la toate examenele, pe care le-a luat cu brio. Ultimul, cel la psihologie, ar fi trebuit să fie lejer. Învățase conștiincios deja de luni bune, era bine pregătită.
A intrat în sală, a tras biletul, s-a așezat în bancă, așteptându-și rândul. Mama spune că nervozitatea unuia dintre examinatori era deja vizibilă.
Același examinator a lăsat-o, pentru 2 minute, să-și prezinte răspunsul, după care a întrerupt-o brutal. Se pare că dl. profesor știa foarte bine cum stă treaba cu “tinerele care vin însărcinate ca să impresioneze și să-și ia examenul manipulând sau cerșind milă”.
Așa că mama a picat, în tăcerea celorlalți 2 membri ai “juriului”.
Mama iese din sală și izbucnește în plâns, rezemându-se de caloriferele din hol. Îmi povestește acum cum m-a simțit în momentele alea lovind cu picioarele în peretele abdominal.
Poate de aici și urma mea de interes de o viață pentru psihologie, lol.
Unul din profesorii examinatori a ieșit din sală, încercând s-o consoleze. Vorbiseră între ei, dar hotărârea psihologului nu putea fi schimbată. I-a spus totuși să se prezinte anul următor “fără să mai învețe”, urmau să rezolve cumva situația, nu avea rost să-și mai facă griji.
A trecut un an de schimbat scutece și biberoane, mama a luat totul de la capăt și a mai dat o dată tot setul de examene, reușind de data asta să le ia pe toate.
Încă 8 ani mama a mai făcut zilnic naveta între Baia Mare și Copalnic Mănăștur, un sat aflat la vreo 20 de km de oraș.
English version
September 1977
After three years of teaching, my mother finally decided to take the definitivat exam. Passing it would have meant a step forward in her career and a bit more money on her paycheck.
Seven months pregnant with me, she showed up for all the exams, which she passed with flying colors. The last one, psychology, was supposed to be easy. She had been studying diligently for months and was well prepared.
She entered the examination room, drew her topic, sat down at her desk, and waited for her turn. My mother says that one of the examiners already looked visibly irritated.
That same examiner let her speak for two minutes, then interrupted her harshly. Apparently, the professor knew exactly what was going on with “young women who come to exams pregnant, trying to impress and pass by manipulating or begging for pity.”
So my mother failed, while the other two members of the “jury” remained silent.
She left the room in tears, leaning against the radiators in the hallway. She told me later how she felt me in those moments, kicking against the abdominal wall.
Maybe that’s where my lifelong slight interest in psychology comes from, lol.
One of the examiners came out afterward and tried to comfort her. They had spoken among themselves, but the psychologist’s decision couldn’t be changed. Still, he told her to come back next year, “without even studying,” as they would find a way to fix the situation. She shouldn’t worry anymore.
A year of diapers and baby bottles passed, and my mother started over, taking the entire set of exams again — this time managing to pass them all.
For another eight years, she commuted daily between Baia Mare and Copalnic Mănăștur, a village about 20 kilometers from the city.
PAUL SELING 
Leave a comment