Varianta în limba română
În iunie 2016 mă întorceam acasă după 3 săptămâni petrecute în Spitalul de Psihiatrie Baia Mare. Acceptam, în sfârșit, să intru sub medicație, după cei aproape 15 ani în care o refuzasem cu îndârjire. Am făcut asta în special de dragul părinților, pe care stările inexplicabile în care mă găsisem atâta vreme îi aduseseră într-o stare mai mult decât jalnică.
Am petrecut câteva luni împreună cu ei, în casa lor de la țară, încercând să mă obișnuiesc cu noua stare de lucruri. Dozele mari de Olanzapină mă introduseseră într-o stare stuporoasă, confuză, cauzată de reducerea drastică a nivelului de dopamină, serotonină, endorfine.
Mă trezeam diminețile cu o cană de pălincă de care trăgeam până pe la prânz, când mama sau tata mă luau aproape sus pentru o ieșire în orașele învecinate sau undeva la aer, în natură.
Dacă până la acel moment avusesem o oarecare înțelegere despre lucrurile care mi se întâmplaseră în viață, m-am găsit brusc în fața unei noi realități: aceea de a contesta eu însumi propria capacitate de a raționa, a analiza sau… a sintetiza.
Întregul meu parcurs de până atunci mi-a devenit brusc inaccesibil, părea că viața mea s-a resetat și că intrasem într-o altă realitate. Și totuși, cheia înțelegerii existenței mele lipsea, pentru că brusc, tot ce trăisem până la acea dată nu mai făcea niciun sens.
Am renunțat să mai cred în intuițiile de până atunci și am șters cu buretele orice urmă de raționament sau calcul pe care le făcusem în trecut.
După câteva luni petrecute cu ai mei, m-am încumetat, în sfârșit, să încep un îndelungat parcurs, parcurs care durează până astăzi: acela de a reveni la muzica electronică.
Primul pas, mi-am spus, urma să fie acela în care să înțeleg ce înseamnă și cum se pune cap la cap un „mix”. Nu știam mai nimic despre asta, dar știam, oricum, că DJ-ul performează pentru public, în spații dedicate (cluburi, cafenele etc.), medii care îmi erau inaccesibile.
M-am hotărât să devin, pentru o perioadă, un „desktop DJ” și urma să mixez pe laptop, cu mouse-ul și o copie gratuită a cunoscutului soft „Virtual DJ”. Urma să uploadez mixurile pe Mixcloud, o altă platformă gratuită la acea dată.
Bineînțeles, nu urma să „mă imaginez” pe mine însumi în fața unei mulțimi sau într-un club virtual, ci m-am adaptat la condițiile momentului. Așa că am gândit lucrările la un nivel mai apropiat de ceea ce se întâmpla de fapt: urma să fiu probabil ascultat pe laptopuri, desktopuri, poate la căști, poate în timpul lucrului sau în alte medii de acest fel.
Fiecare mix reprezintă, de fapt, un „snapshot” al zilei în care era făcut, cu starea și dispoziția specifică momentului. Din câte îmi amintesc, marea majoritate a pieselor au fost descărcate de pe www.xlr8r.com, erau piese propuse de artiști independenți curatorilor care conduceau platforma și care erau puse la dispoziția audienței în mod gratuit, pentru promovare, diseminare și potențial feedback. Descărcam câteva zeci sau chiar sute de piese, din care alegeam 10–12, cele care îmi plăceau pentru originalitate, eleganță sau stil și care, în plus, reflectau cel mai bine „mood-ul zilei”.
M-am bucurat mult de XLR8R și de cantitatea imensă de muzică bună pe care o distribuiau întregii comunități de pasionați (artiști sau ascultători). Am ales să fac mixurile cu aceste piese pentru că era, până la urmă, vorba de producători de nișă care nu se complaceau în a fi comerciali sau conformiști. Ba dimpotrivă, încercau să spargă tipare și să inoveze, să conteste și să critice, prin lucrările lor, „starea de lucruri” în care se află, până și astăzi, ecosistemul muzical.
A fost o experiență extrem de constructivă. Pe lângă faptul că am avut ocazia să mă bucur de muzică bună, am putut să rămân creativ, să încep să înțeleg mai multe despre producția muzicală atât din perspectiva unui DJ, cât și din cea a unui producător. Și în final, de ce nu, să îmi pun serios întrebarea dacă n-aș putea, la rândul meu, să încep cu adevărat să mă dedic muzicii electronice ca și creator, și nu doar ca și consumator.
Lucrul ăsta s-a întâmplat pe la începutul lui 2019, când m-am pus cu adevărat pe treabă, luând nițel aer în piept și deschizând, în sfârșit, Abletonul.
P.S.: Am uploadat zilele astea o parte din mixuri pe YouTube, pentru că contul meu de Mixcloud a fost închis pe neașteptate. Îndrăznesc să speculez/sper că s-a întâmplat asta pentru că, printre mixurile create cu muzică free, s-au „strecurat” câteva făcute cu piese luate de pe Filelist – piratate. Bineînțeles, o acțiune inexplicabilă, având în vedere că mulți DJ virtuali piratează la rândul lor, masiv. Sau poate că nu. Whatever.
Găsiți în playlist mixuri făcute doar cu piese gratuite, pentru promo, luate de pe XLR8R, deci. Have fun!
_____________________________________________________________________________________
English version
In June 2016, I was returning home after spending three weeks in the Baia Mare Psychiatric Hospital. I was finally accepting to go on medication, after nearly 15 years of stubbornly refusing it. I mainly did it for the sake of my parents, who had been brought to a pitiful state by the inexplicable conditions I had been experiencing for so long.
I spent a few months with them, in their countryside house, trying to get used to this new state of affairs. The high doses of Olanzapine had pushed me into a stuporous, confused state, caused by the drastic reduction in dopamine, serotonin, and endorphin levels.
I would wake up in the mornings with a glass of țuică (Romanian plum brandy), which I would sip until around noon, when my mother or father would practically drag me out for a trip to nearby towns or somewhere out in nature.
If until that point I had had some degree of understanding about the things that had happened in my life, I suddenly found myself face to face with a new reality: that of questioning my very ability to reason, to analyze, or… to synthesize.
My entire life journey up to that moment suddenly became inaccessible. It felt as if my life had been reset and I had stepped into an entirely different reality. And yet, the key to understanding my existence was missing, because suddenly everything I had lived until that moment no longer made any sense.
I gave up believing in the intuitions I had relied on until then and wiped clean any trace of reasoning or logic I had applied in the past.
After a few months spent with my parents, I finally gathered the courage to embark on a long journey, one that still continues to this day: the journey of returning to electronic music.
The first step, I told myself, would be to understand what a “mix” is and how it’s put together. I didn’t know much about it, but I did know that DJs usually perform for an audience in dedicated spaces (clubs, cafés, etc.), environments that were inaccessible to me.
So I decided to become, for a while, a “desktop DJ,” mixing on my laptop using a mouse and a free copy of the well-known “Virtual DJ” software. I was going to upload the mixes on Mixcloud, another free platform at the time.
Of course, I wasn’t going to “imagine myself” in front of a crowd or in a virtual club. Instead, I adapted to the reality of the moment. So I designed the mixes for something closer to what was actually happening: I was likely to be listened to on laptops, desktops, maybe through headphones, perhaps while people worked or in similar environments.
Each mix is actually a snapshot of the day it was created, reflecting the mood and atmosphere of that specific moment. As far as I remember, the majority of the tracks were downloaded from www.xlr8r.com — songs submitted by independent artists to the curators running the platform, offered for free to the audience for promotion, dissemination, and potential feedback. I would download dozens or even hundreds of tracks, from which I would pick 10–12 — the ones I liked for their originality, elegance, or style, and which best reflected the “mood of the day”.
I really enjoyed XLR8R and the vast amount of great music they distributed to the community of enthusiasts (both artists and listeners). I chose to build the mixes using these tracks because they were, after all, created by niche producers who refused to be commercial or conformist. On the contrary, they tried to break patterns, to innovate, to challenge and criticize — through their work — the very “state of things” that still dominates the musical ecosystem to this day.
It was an extremely constructive experience. Besides the joy of discovering great music, I had the opportunity to remain creative, to start understanding more about music production — both from the perspective of a DJ and from that of a producer. And ultimately, why not, to seriously ask myself if I couldn’t also begin to truly dedicate myself to electronic music as a creator, not just as a consumer.
That process started in early 2019, when I finally got to work, took a deep breath, and opened Ableton for real.
P.S.: I’ve recently uploaded some of the mixes to YouTube because my Mixcloud account was unexpectedly shut down. I dare to speculate/hope that this happened because, among the mixes made entirely with free music, a few had “slipped in” that were built using tracks downloaded from Filelist — pirated ones, of course. Obviously, that would be an odd action, considering that many virtual DJs massively pirate as well. Or maybe not. Whatever.
You’ll find in the playlist only mixes made with free promo tracks, downloaded from XLR8R.
Have fun!
PAUL SELING 
Leave a comment